Psiholog Bianca Lica-Niycui: Când munca devine toxică și semnalele de alarmă ale burnout-ului

Stresul poate fi benefic dacă se manifestă pe termen scurt iar factorul stresor constituie o provocare pozitivă pentru realizarea unui obiectiv dificil.

Stresul dăunător are mai multe surse și mai multe forme care suprimă emoțiile, generează blocaje și confuzie, ne pune la încercare relațiile si poate declanșa episoade depresiv-anxioase.

Este important să identificăm principalele surse de stres și intensitatea de manifestare a acestora atât la nivel individual cât și colectiv. Sursele sunt profesionale, sociale, financiare și medicale.

Un angajat poate avea unul sau chiar mai mulți factori stresori, iar în funcție de intensitatea acestora apar inițial indicatorii de burnout după care posibilitatea de conversie a stresului în simptome psihosomatice:

perturbări cognitive cum ar fi scăderea capacității de concentrare și mobilitate a atenției, deficit de memorie pe termen scurt, etc)

perturbări emoționale: labilitate emoțională, scăderea stimei de sine, reactivitate impulsiv-agresivă la solicitări intense de lungă durată/muncă sub presiune, perturbări de somn frecvent întalnite în domeniul medical, deorece ritmul nictemeral este puternic influențat de munca în schimburi/ture, gărzi perturbări fiziologice, somatizarea sau chiar dezvoltarea bolilor cronice care pot fi cardiologice (stresul crește ritmul cardiac și capacitatea sângelui de coagulare aspect care în timp generează dureri în piept, poate crește șansa de atac de cord și accident vascular cerebral), gastrointestinale (stresul poate duce la eliberarea hormonilor cauzând indigestie, arsuri gastrice, greață, contipație, dureri de stomac, amețeli, leșin), dermatologice (alopecie, dermatită, psoriazis, acnee), endocrinologice, etc

Când cedăm în mod repetat în fața reacțiilor noastre condiționate și instinctive s-ar putea să nu resimțim imediat efectul negativ, însă consecințele pentru sănătate pe termen lung pot fi devastatoare.

Principalii indicatori de burnout sunt epuizarea emoțională, depersonalizarea și nivelul redus de perfomanță.

Presiunea resimțită zilnic atât profesional cât și extraprofesional, generată de lipsa somnului sau somnul neodihnitor, până la presiunea de la muncă, din familie și alte responsabilități sociale, în mod ideal se reduce la câteva momente după petrecerea evenimentului (spre exemplu după o tură de 12 ore corpul are nevoie de odihnă astfel după somn presiunea se diminuează), însă dacă pe o perioadă îndelungată nu se întâmplă acest lucru (pentru că uneori apar alte responsabilități zilnice care ne solicită) devine un stres cronic care pare continuu, fără sfârșit și imposibil de evitat.

Modul în care stresul ne afectează este influențat de reziliența personală și colectivă. O persoană cu reziliență personală crescută se adaptează ușor, găsește soluții la probleme dificile și are încredere în propriile capacități și abilități de a face față situațiilor dificile, stresante, pe când o persoană cu reziliență scăzută este mult mai predispusă la burnout, caută reziliența colectivă și se bazează pe calitățile și suportul echipei.

Cu cât avem mai multe persoane cu reziliență personală crescută la stres cu atât echipa este mai funcțională, mai performantă. Dacă pe lângă reziliența personală adaugăm strategii eficiente de organizare a muncii și asigurăm condiții de muncă optime, putem vorbi despre prevenție burnout și chiar de obținerea performanțelor profesionale.

Astfel pot afirma că dezvoltarea rezilienței personale prin consiliere psihologică, mediul de lucru suportiv și eficient organizat, generează reziliența colectivă, aspect care crește mobilizarea eficientă a grupului pentru a îndeplini cu succes situațiile profesionale dificile, reducând stresul profesional și apariția burnout-ului.

Influența este enormă, un superior care adoptă un stil de conducere echilibrat, oferă suport și resurse de care membrii grupului au nevoie pentru atingerea obiectivelor comune, încurajează comunicarea asertivă, inițiativa și inovația păstrand însă capacitatea sa decizională.

Astfel membrii grupului pot simți apartenența la grup, rolul și importanța în cadrul grupului, se adaptează ușor noilor provocări, depășind împreună obstacole profesionale importante.

Aceste tipuri de motivații sunt bazale, iar satisfacția este de scurtă durată. Spre exemplu: după o creștere salarială, calitatea vieții angajatului se modifică pozitiv pentru o perioadă de timp, după care reapare dorința de creștere iar dacă această nevoie nu poate fi onorată, se instalează insatisfacția profesională.

Uneori apare rutina iar angajatul simte că locul de muncă nu îl mai ajută în dezvoltarea personală și profesională, iar în acest caz nevoile care produc satisfacție sunt sociale, de apartenență la grupuri profesionale importante, recunoaștere socială și dezvoltare personală.

Prin comunicare asertivă și organizarea atribuțiilor în funcție de urgență și importanță. Uneori primim sarcini de la mai multe persoane în același timp. Pentru fiecare persoană sarcina sa este cea mai importantă și nu are de unde să cunoască gradul nostru de încărcare decat dacă transmitem.

Dacă preluăm toate sarcinile indiferent de gradul de încărcare, riscăm să le începem pe toate și fie să le executăm eronat, fie să nu le finalizăm la timp. Totuși uneori noua sarcină poate avea caracter urgent și important care nu suportă amânare, în timp ce altă sarcină poate fi amânată sau delegată altor persoane.

Astfel în sedințele de consiliere sugerez abordarea tehnicii de lucru Eisenhower pentru împărțirea task-urilor în functie de urgență și importanță precum și refuzul argumentat diplomat când gradul de încărcare este prea mare.

Ex: Desigur mă ocup imediat ce termin sarcina X, dacă noua sarcină suportă amânare,

Însă dacă ambele sarcini sunt urgente și nu suportă amânare cu siguranță una din ele necesită delegarea către alt coleg, indiferent de cât de bine intenționați suntem nu ne putem împărți în același timp în locuri diferite. Dacă nu transmitem gradul de încărcare și preluăm indiferet de efort și riscuri cel care ne-a trasat sarcina de lucru nu poate să înțeleagă dăcă întârziem atingerea obiectivului, dacă suntem epuizați fizic și psihic după efortul intens susținut.

Este important să ne cunoaștem limita de rezistență la efort fizic și psihic intens, să respectăm limita pentru a fi performanți profesional fără să ne afectăm starea de sănătate.

Depinde de specificul muncii. Dacă munca este colectivă, mediul de lucru pozitiv și suportiv din partea fiecărui membru influențează direct atât performanța grupului cât și starea de sănătate a membrilor.