Medicii pneumologi avertizează: „Respirația dificilă nu trebuie pusă doar pe seama vârstei”
Senzația de lipsă de aer la urcarea câtorva trepte, dificultatea de a parcurge distanțe scurte sau nevoia de a face pauze în timpul unor activități obișnuite sunt simptome pe care mulți adulți le consideră o consecință firească a înaintării în vârstă. În realitate, acestea pot semnala existența unei afecțiuni pulmonare sau cardiovasculare care necesită evaluare medicală.
Medicii Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu atrag atenția că respirația dificilă (dispneea) nu trebuie ignorată, mai ales atunci când apare progresiv, se accentuează în timp sau este însoțită de tuse persistentă, respirație șuierătoare, dureri în piept ori scăderea capacității de efort.
„Este important ca pacienții să facă diferența între oboseala obișnuită și lipsa de aer. Oboseala poate apărea după un efort susținut și se ameliorează după odihnă, însă dispneea este senzația că nu mai ai suficient aer pentru a respira normal. Dacă activități pe care înainte le realizați fără dificultate – cum ar fi urcatul unui etaj, mersul într-un ritm obișnuit sau treburile casnice – devin tot mai greu de efectuat din cauza respirației, este indicat consultul medical”, explică dr. Adriana Rădulescu, medic primar pneumolog în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu.
Potrivit specialiștilor, dispneea poate fi unul dintre primele semne ale unor afecțiuni precum boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), astmul bronșic, fibroza pulmonară, pneumoniile, dar și ale unor boli cardiovasculare. Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât tratamentul poate controla mai eficient evoluția bolii și poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
„Pacienții tind să se adapteze treptat simptomelor și ajung să evite efortul fizic fără să își dea seama că organismul transmite un semnal de alarmă. Nu este normal să renunțați la activitățile cotidiene pentru că rămâneți fără aer. O evaluare pneumologică efectuată la timp poate identifica cauza simptomelor și poate preveni agravarea unor boli respiratorii”, subliniază dr. Adriana Rădulescu.
Pentru stabilirea diagnosticului, medicul pneumolog poate recomanda investigații precum spirometria – o metodă simplă și neinvazivă de evaluare a funcției pulmonare –, radiografia sau tomografia computerizată toracică, precum și alte teste, în funcție de simptomatologia și istoricul fiecărui pacient.
Specialiștii recomandă prezentarea la medic dacă lipsa de aer:
- apare la eforturi din ce în ce mai mici sau chiar în repaus;
- persistă mai multe săptămâni sau se agravează;
- este însoțită de tuse cronică, wheezing (respirație șuierătoare), durere toracică sau expectorație cu sânge;
- afectează activitățile zilnice și calitatea vieții.
De asemenea, fumătorii și foștii fumători, persoanele expuse profesional la praf, noxe sau substanțe iritante, precum și pacienții cu antecedente de boli respiratorii ar trebui să acorde o atenție deosebită acestor simptome și să efectueze controale periodice.
„BPOC este o afectiune care afectează cu precădere persoanele vârstnice, cea mai mare prevalență fiind înregistrată la grupa de vârstă peste 70 de ani, unde reprezintă peste 25% din totalul cazurilor. Vârsta înaintată este un factor de risc important pentru exacerbări frecvente, spitalizări și mortalitate. În plus, pacienții vârstnici ajung mai rar la medic, o explicație fiind faptul că simptomele afecțiunilor respiratorii pot fi atipice și ușor de confundat cu manifestările normale ale îmbătrânirii”, mai spune dr. Adriana Rădulescu.
Medicii Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu, unitate sanitară aflată sub autoritatea Consiliului Județean, reamintesc așadar faptul că lipsa de aer nu este o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă. Un consult pneumologic efectuat la timp și investigațiile adecvate pot identifica cauza simptomelor și pot permite instituirea unui tratament care să mențină funcția respiratorie și calitatea vieții. Pacientul vârstnic se caracterizează prin polimorbiditate, managementul acestor grupe de pacienți necesitând o abordare clinică integrată.

