Foto | Pe urmele lui Mihai Viteazul la Troița din Șelimbăr

Comuna Şelimbăr este o comună cu un trecut istoric bogat, poziţia ei în apropiere de Sibiu (Hermannstadt), determinând-o să aibă, de multe ori, un rol de seamă în diferitele evenimente din istoria Transilvaniei. Cel mai vestit reper istoric fiind cu siguranţă Bătălia de la Şelimbăr.

În cinstea victoriei de la Șelimbăr s-a ridicat în anul 1925 o troiță de lemn amplasată pe o ridicare de pământ în formă de trunchi de piramidă. Troița a fost ridicată în perioada interbelică. Se presupune ca tumulul de pământ adăpostește rămășițele ostașilor căzuți în bătălie. Troița este accesibilă printr-un drum din DN1, dar și dinspre cartierul Hipodrom al Sibiului printr-o cărare perpendiculară pe drumul menționat. În 1999, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la evenimentul care marchează începutul procesului de unificare al celor trei țări române, s-a format Fundația Culturală “Șelimbăr 400” ce are drept scop protejarea sitului precum şi a memoriei eroilor neamului. În anul 1988 troița din lemn a fost refăcută de Ioan Cozma mai impunătoare, fiind vizibilă de la mare distanță. Troița poate fi observată pe partea stângă a DN1 (E68), la intrarea în orașul Sibiu.

Bătălia de la Șelimbăr (germană Schellenberg) a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care astfel şi-a deschis drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Ţara Românească.

Chiar dacă alianţa încheiată în 27 mai 1595 de voievodul Mihai cu Sigismund Bathory era clară, acestuia din urmă dăruindui-se, la 6 ianuarie 1597, castelul şi domeniul Buia, format din 14 comune toate în judeţul Sibiu, domeniul Sona în județul Alba şi dreptul de a construi în Alba Iulia (Balgrad), lângă cetate, o mănăstire, care a fost ridicată în acelaşi an, între cei doi relaţiile s-au deteriorat an de an. În 1597 se produseră schimbări însemnate în Transilvania. Sigismund Bathory a facut o vizită împăratului Rudolf II, la Praga, în urma acestei vizite încheindu-se un tratat bilateral prin care Sigismund ceda imperiul Transilvania, în schimbul ducatelor Oppeln şi Ratibor din Silezia. Schimbul dădea posibilitatea Austriei să-şi extindă influenţa asupra creştinilor din Imperiul Otoman. Situaţia l-a determinat pe Mihai Viteazul, domnitorul Tării Româneşti, să reflecteze la alianţa cu Sigismund Bathory şi s-ă încheie la rândul său un tratat cu împăratul Germaniei mult mai favorabil, la Mănăstirea Dealu, în 9 iunie 1598. Preambulul tratatului spune că Mihai Viteazul recunoaşte suzeranitatea Habsburgilor asupra Ţării Româneşti, împăratul obligându-se să vină pe socoteala lui, cu leafa, 500 de mercenari, pe lângă Mihai, acesta rămânând domn pe viaţă şi cu drept de moştenire în familia lui. Obiceiurile şi autonomia ţării vor rămâne neschimbate, nu se va plăti nici un tribut iar solii români vor fi primiţi la împărat cu deosebită cinste. Sigismund Bathory, un om schimbător şi nehotărât, realizează că ducatele sale din Silezia nu fac cât Transilvania şi în august 1598 se intoarce la vechea lui stăpânire, alungând dregătorii împăratului. La venirea lui în Ardeal, el îl cheamă, din Polonia, pe vărul său Andrei Bathory, cardinalul, cedându-i acestuia tronul principatului. Cardinalul Andrei Bathory, este recunoscut ca principe de dieta Transilvaniei în aprilie 1599.

Schimbarea lui Sigismund Bathory îi era cu totul defavorabilă lui Mihai, Andrei Bathory fiind duşmanul lui Rudolf al II-lea (care a fost înlăturat astfel din Transilvania) şi aliat cu turcii pentru a ţine piept Austriei. Mihai era prins în două flancuri: la sud turcii, iar la nord, aliatul lor – Andrei Bathory. Mihai a luat a hotărît – fără o pregătire minuţioasă – năvălirea Ardealului, pentru a surprinde duşmanii nepregătiţi. Mihai face cunoscut planul său Curţii de la Praga, plan prin care urma să se realizeze unificarea politică a Transilvaniei cu Ţara Românească şi să se consolideze independenţa ţării împotriva turcilor. Patriciatul săsesc se arăta bucuros de a îl sprijini pe domnul muntean şi comitele Albert Huet îi scria lui Mihai, rugându-l să grăbească trecerea în Transilvania.

Mihai Viteazu – Principele Ardealului
După lupta de la Şelimbăr, Mihai şi-a făcut intrarea triumfală în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, capitala principilor Ardealului. Îmbrăcat în haine scumpe, urmat de alaiul boierilor călări şi de oştenii care purtau steagurile cucerite în luptă, a fost primit cu entuziasm de populaţia cetăţii. N-au lipsit de la sărbătoare nici lăutarii care cântau din scripcă cântece naţionale. În această zi s-a consfinţit, chiar dacă pentru puţin timp, prima unire a Transilvaniei cu Ţara Românească. Nu peste mult timp, în mai 1600, Mihai Viteazul îl izgoneşte pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei, realizând prima unire a celor trei ţări româneşti.