Diabetul nu așteaptă. Dr. Sitterli-Natea Carmen, medic primar SCJU, explică semnele care nu trebuie evitate

Coordonatoarea Cabinetului Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul SCJU Sibiu, Dr. Sitterli- Natea Carmen Narcisa, medic primar, ne răspunde la întrebări:

1. Care sunt primele semne ale diabetului și când ar trebui să merg la medic?

Cele mai frecvente semne timpurii ale diabetului sunt: urinarea frecventă, setea excesivă și pierderea inexplicabilă în oricare două dintre simptomele asociate, ar trebui să ajungă cât mai curând la medic pentru evaluare.

În funcție de tipul de diabet, aceste simptome pot să apară brusc (în diabetul de tip 1) sau să se dezvolte lent, de-a lungul mai multor ani, fiind ușor de ignorat (în diabetul de tip 2).

Cele 3 semne clasice:

– Urinare frecventă (Poliurie): Rinichii încearcă să elimine excesul de glucoză din sânge, ceea ce duce la urinare frecventă, in cantități mari , în special în timpul nopții.

– Sete excesivă (Polidipsie): Persistenta senzației de sete, care nu se amelioreaza complet prin consumul lichidelor, este legată de pierderea de apă prin urină și deshidratare;

– Foame accentuată (Polifagie): Deoarece organismul nu poate introduce glucoza în celule pentru a o transforma în energie, creierul primește semnale

constante că este nevoie de mâncare.

Alte semne timpurii frecvente

– Oboseală cronică: Celulele sunt „înfometate” din cauza lipsei de energie (glucoză), provocând o stare de epuizare fizică

lipsită de o cauză evidentă, și diminuarea performanței fizice și mentale;

– Scădere inexplicabilă în greutate: Apare mai des în diabetul de tip 1; corpul începe să ardă grăsimi și proteine pentru a

obține energie, în lipsa utilizării corecte a glucozei;

– Vedere încețoșată: Nivelul ridicat de zahăr poate modifica cristalinul și fluidul ocular, afectând capacitatea de focalizare,

și temporar vederea;

– Vindecare lentă a rănilor: Tăieturile, zgârieturile sau vânătăile trec mult mai greu din cauza circulației deficitare și a imunității afectate de hiperglicemie.

– Infecții frecvente: Un nivel mare de zahăr în organism favorizează dezvoltarea bacteriilor și a fungilor, ducând la infecții urinare sau genitale repetate.

– Amorțeală sau furnicături: Senzațiile neobișnuite la nivelul mâinilor sau picioarelor pot indica primele semne de afectare a nervilor

(neuropatie diabetică).

– Pete închise pe piele (Acanthosis nigricans): Zone de piele catifelată și întunecată, localizate de obicei pe gât, axile

sau inghinal, care trădează o rezistență la insulina si sunt asociate tipului 2 de diabet.

Există mai multe tipuri de diabet:

– Diabet tip 1: Debut rapid și simptome intense, frecvent la copii și adolescenți,

poate include cetoacidoză diabetică cu greață, vărsături și respirație cu miros

fructat.

– Diabet tip 2: Debut treptat, simptome mai subtile, poate rămâne neobservat ani de zile; simptome comune includ oboseală, sete, urinare frecventă și vedere

încețoșată.

– Diabet gestațional: De obicei asimptomatic, detectat prin screening între

săptămânile 24–28 de sarcină; crește riscul de diabet tip 2 ulterior.

– Prediabet: Rareori prezintă simptome evidente, dar glicemia este ușor crescută.

Recomandările de a merge la medic:

1. Control preventiv ( În lipsa simptomelor)

Diabetul de tip 2 se dezvoltă lent, fără simptome vizibile timp de mulți ani.

Sunt indicate analize anuale de sânge dacă persoana:

– are peste 45 de ani (vârstă la care riscul crește semnificativ).

– are cazuri de diabet în familie (părinți, frați).

– este supraponderală/obeză sau are o viață sedentară.

– suferă de hipertensiune arterială.

– a avut diabet gestațional în timpul unei sarcini anterioare.

Diabetul apare dacă există oricare din principalele simptome sau combinarea a două sau mai multe dintre ele, și mai ales dacă sunt prezenți și factorii de risc mai sus menționați.

2. Dacă o persoană se confruntă cu următoarele probleme, este indicat să se prezinte la consultație la

medicul de familie sau la un specialist :

– Are simptomele clasice (sete continuă, urinat des noaptea, foame permanentă și slăbire fără motiv);

– O rană, tăietură sau o bătătură la picior dă semne de infecție sau nu se vindecă după câteva zile;

– A măsurat glicemia acasă cu un glucometru și ai obținut valori constant mari (peste 126 mg/dL dimineața

pe nemâncate sau peste 200 mg/dL în restul zilei);

3. În cazul diabetului zaharat deja diagnosticat,

trebuie solicitat ajutor medical imediat, dacă apar semne ale unor complicații acute și periculoase, cum

ar fi Cetoacidoza Diabetică sau Starea Hiperosmolară:

– Greață și vărsături persistente (incapacitatea de a reține lichide )

– Dificultăți respiratorii (respirație adâncă și rapidă)

– Respirație cu miros fructat (asemănător cu acetona sau oja)

– Durere abdominală severă

– Confuzie mentală, amețeală puternică sau somnolență extremă

– Pierderea cunoștinței sau convulsii (semne de hipoglicemie sau hiperglicemie severă).

2. Ce analize sunt necesare pentru diagnosticarea diabetului?

Pentru diagnosticarea diabetului zaharat și a prediabetului sunt necesare teste de sânge specifice, care măsoară nivelul

de glucoză.

Diagnosticul nu se pune niciodată doar pe baza unui test de urină sau a unei măsurători cu un glucometru personal, ci prin analize de laborator acreditate.

Principalele analize folosite de medici pentru a confirma sau infirma diabetul:

1. Glicemia a jeun (glicemia pe nemâncate, dimineața)

Măsoară cantitatea de glucoză din sânge după un repaus alimentar de cel puțin 8 ore. Este cea mai comună analiză de

screening.

– Valori normale: Sub 100 mg/dL

– Prediabet: Între 100 mg/dL și 125 mg/dL

– Diabet zaharat: 126 mg/dL sau mai mult (la două testări diferite);

2. Hemoglobina glicozilată (HbA1c)

Această analiză oferă o imagine de ansamblu asupra mediei glicemiilor din ultimele 2-3 luni. Nu necesită ca pacientul să fie pe nemâncate.

– Valori normale: Sub 5.7%

– Prediabet: Între 5.7% și 6.4%

– Diabet zaharat: 6.5% sau mai mult;

3. Testul de toleranță la glucoză orală (TTGO)

Se folosește adesea când glicemia a jeun este la graniță sau pentru diagnosticarea diabetului gestațional (în sarcină).

Implică recoltarea sângelui pe nemâncate, consumul unui lichid foarte dulce (conținând 75g de glucoză dizolvată) și o nouă recoltare după exact 2 ore.

– Valori normale după 2 ore: Sub 140 mg/dL

– Prediabet după 2 ore: Între 140 mg/dL și 199 mg/dL

– Diabet zaharat după 2 ore: 200 mg/dL sau mai mult

4. Glicemia ocazionala:

O recoltare de sânge făcută în orice moment al zilei, indiferent de momentul ultimei mese.

! Diabet zaharat înseamnă o valoare de 200 mg/dL sau mai mare, însoțită de simptomele clare ale diabetului (sete

extremă, urinare excesivă, slăbire), care stabilește direct diagnosticul.

Alte analize conexe recomandate de medic:

Dacă diagnosticul de diabet este confirmat, medicul specialist recomandă analize suplimentare pentru a determina tipul de

diabet și funcția organelor:

– Peptidul C și Insulinemia: Ajută la diferențierea dintre diabetul de tip 1 (unde corpul nu mai produce deloc insulină)

și tipul 2 (unde există insulinorezistență).

– Fructozamina: reflectă glicemia medie pe ultimele 2-

3 săptămâni; utilă în cazurile în care HbA1c poate fi fals modificată (anemii,

afecțiuni hematologice, sau dializa).

– Teste pentru diabet tip 1: anticorpi autoimuni (GAD, ICA) pot fi evaluate

pentru confirmarea tipului de diabet.;

– Profilul lipidic complet: Colesterol total, HDL, LDL și trigliceride (diabetul afectează des metabolismul grăsimilor).

– Examenul sumar de urină și microalbuminuria, creatinină serică: Pentru a verifica dacă rinichii au fost afectați de

excesul de zahăr.

– Examenul oftalmologic- pentru evaluarea riscului de afectare a ochilor, după confirmarea diagnosticului.

Diagnosticarea diabetului zaharat se face în general prin măsurarea glicemiei și evaluarea hemoglobinei glicozilate (H

anumite situații.

3. Se poate preveni diabetul zaharat de tip 2? Dacă da, cum?

Da, diabetul de tip 2 poate fi prevenit sau apariția sa poate fi întârziată semnificativ.

Strategia se bazează pe adoptarea unui stil de viață sănătos, care include menținerea unei greutăți optime, exerciții fizice regulate, o dietă echilibrată și evitarea obiceiurilor nocive.

Pentru a reduce riscul, se recomandă următoarele măsuri practice:

– Scăderea în greutate: Pierderea a doar 5% – 7% din greutatea corporală poate îmbunătăți considerabil sensibilitatea

la insulină și reduce riscul de îmbolnăvire, la persoanele supraponderale sau obeze; scăderea cu 4-5 kg scade mult

insulinorezistența, mai ales prin reducerea grăsimii adominale, care este cea mai periculoasă.

– Activitate fizică regulată: Efectuarea a cel puțin 150 de minute de mișcare moderată pe săptămână (ex. mers in ritm

alert, cate 30 minute, 5 zile/săptămână, înot, ciclism) ajută organismul să utilizeze mai eficient glucoza.

– Pentru persoanele care lucrează la birou, întreruperea perioadelor de șezut la birou cu 2-3 minute de mișcare

la fiecare oră.

– Adoptarea unei diete echilibrate: Consumul predominant de cereale integrale, legume, fructe și proteine slabe, cu

limitarea consumului de carbohidrați rafinați (dulciuri, pâine albă) , a zaharului, și grăsimilor saturate, din carne, lapte

și brânzeturi grase.

– Renunțarea la fumat: Fumatul crește rezistența la insulină, iar renunțarea la acest obicei scade considerabil riscul.

– Monitorizarea stării de sănătate: Dacă există factori de risc (cum ar fi antecedente familiale de diabet sau starea

de prediabet), dar și fără acești factori de risc, mai ales in cazul persoanelor supraponderale sau obeze, efectuarea de

analize periodice ( anuale sau mai des, la indicația medicului de familie sau specialist), pentru depistarea precoce a

glicemiei crescute.

4. Ce înseamnă un control bun al glicemiei?

Un control bun al glicemiei înseamnă menținerea nivelului de zahăr din sânge în limite sigure, adaptate stării de sănătate.

1) Pentru persoanele fără diabet, valorile normale sunt de 70-100 mg/dl pe nemâncate și sub 140 mg/dl la două ore

după masă.

2) Valorile țintă la persoanele cu diabet (adulți):

– Înainte de masă, dimineata (à jeun): între 80 și 130 mg/dl.

– La 2 ore după începerea mesei: sub 180 mg/dl.

– Hemoglobina Glicozilată (HbA1c): sub 7% (această analiză arată media glicemiei pe ultimele 3 luni).

– Timpul in interval – time-in- range: 70-180 mg/dl in peste 70% din zi , pentru cei cu senzori de monitorizare

continua .

!De ce este important un control bun:

– Prevenirea complicațiilor: Menținerea glicemiei în limitele stabilite de medic previne afecțiunile renale, oculare și

nervoase.

– Sănătate cardiovasculară: Reduce semnificativ riscul de infarct și accident vascular cerebral.

Control eficient înseamnă:

Monitorizare regulată: Măsurarea glicemiei ajută să vezi cum reacționează corpul la diferite alimente și activități.

– Dietă echilibrată: Reducerea carbohidraților simpli și consumul de fibre, legume și proteine care stabilizează

glicemia.

– Activitate fizică: Exercițiile fizice regulate ajută organismul să utilizeze insulina mai eficient.

– Tratament personalizat: Respectarea cu strictețe a medicamentelor sau a dozelor de insulină indicate de medic.

5. Care sunt complicațiile diabetului și cum pot fi evitate?

Complicațiile diabetului se împart în acute (hipoglicemie, cetoacidoză) și cronice (afectare a vaselor de sânge și a nervilor),

care pot duce la infarct, accident vascular cerebral, sau orbire. Ele pot fi evitate printr-un control strict al glicemiei, dietă

echilibrată, activitate fizică regulată și controale medicale periodice.

Principalele complicații ale diabetului

1. Complicații Cronice (pe termen lung)

– Afectarea ochilor (Retinopatie): Deteriorarea vaselor de sânge din retină, care poate duce în timp la pierderea vederii.

– Afectarea rinichilor (Nefropatie):

Scăderea capacității rinichilor de a filtra toxinele, putând evolua până la insuficiență renală.

– Afectarea nervilor (Neuropatie):

Amorțeală, furnicături sau dureri, în special la nivelul picioarelor. Crește riscul de ulcerații netratate (piciorul diabetic).

– Probleme cardiovasculare:

Risc crescut de ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic și accident vascular cerebral (AVC).

2. Complicații acute (pe termen scurt)

– Hipoglicemia: Scăderea bruscă a glucozei în sânge sub 70 mg/dl, manifestată prin transpirații, tremur, confuzie.

– Hiperglicemia severă / Cetoacidoza diabetica:

Creșterea extremă a glicemiei, o urgență medicală ce poate duce la comă diabetică.

Cum pot fi evitate complicațiile?

– Monitorizarea atentă a glicemiei: Măsurarea glicemiei zilnic pentru a înțelege cum reacționează corpul la diferite

alimente și efort fizic.

– Respectarea tratamentului: Urmarea cu strictețe a schemei de tratament (medicație orală și/sau insulină) prescrisă

de medicul diabetolog.

– Dietă echilibrată: Evitarea consumului de zaharuri simple și carbohidrați rafinați si consumarea de fibre, legume și

proteine slabe; limitarea consumului de sare, pentru protejarea rinichilor și a tensiunii arteriale.

– Activitate fizică: Exercițiile fizice regulate (cel puțin 30 de minute pe zi) ajută la scăderea rezistenței la insulină și

menținerea unei greutăți optime.

– Renunțarea la fumat: Fumatul afectează grav circulația sanguină și crește riscul de complicații cardiovasculare.

Monitorizare medicală de specialitate:

– Efectuarea periodica a analizelor de sânge recomandate (în special HbA1c, care arată media glicemiei pe ultimele 3

luni).

– Anual, consult oftalmologic pentru examinarea fundului de ochi.

– Verificarea regulată a picioarelor, pentru a preveni infecțiile sau rănile netratate.

Activitatea medicală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu este susținută de Consiliul Județean Sibiu, inclusiv prin finanțarea și achiziționarea de aparatură medicală modernă, esențială pentru realizarea unor intervenții de înaltă performanță.