Jurnal de vot

Am fost delegat pe o secţie din Sibiu la alegerile europarlamentare. Şi implicit şi la referendum. A fost un experiment pe care nu l-am mai făcut niciodată, aşa că m-am documentat intens înainte.

PASUL 1: Cum ajungi delegat pe secţie

Partidele politice de pe listele electorale pot depune liste cu delegaţi pe secţii. În judeţul Sibiu partidele mari nu preau au probleme cu găsitul delegaţilor din rândul membrilor şi simpatizanţilor, însă cele mici caută în disperare. Şi uite aşa poţi ajunge delegat printr-un prieten al unui prieten de la un partid oarecare. Haios este când partidul care de-a delegat pe resepctiva secţie nu ia niciun vot acolo, nici măcar al propriului delegat. Partidele mari îşi instruiesc delegaţii în şedinţe, le oferă materiale specifice şi o masă în ziua votului, de obicei apă şi senviş. Cele mici nu au bani de mâncare, nu se omoară cu intructajul delegaţilor şi fac treaba doar ca să fie umplute secţiile de delegaţi. Avem şi un caz aparte la Sibiu, unde UDMR mereu are delegaţi pe secţii, dar majoritatea sunt de fapt numiţi în numele lor de PSD şi PNL. Rezultă că multe secţii cele două partide au avut în judeţ cel puţin doi delegaţi, din care unul sub acoperire UDMR.

PASUL 2: Pregătiri pentru vot

De fapt corect ar fi să spunem de pre-ziua votului când delegaţii sunt chemaţi la secţie să ia în primire de la Biroul Electoral Judeţean materialele. Experienţa mea pe secţie trebuie spus din start că a fost super ok. Alte secţii au avut probleme, contestaţii, sesizări. La noi a fost pace şi linişte. Asta pentru că preşedinta şi locţiitoarea ştiau ce fac şi nu erau stresate politic. Iar delegaţii de la partide erau super relaxaţi şi evident neimplicaţi politic în mod real prea mult spre deloc. Pentru ei era un job de două zile plătit de Guvern. Prost plătit trebuie să precizez. Un delegat primeşte 95 de lei pe zi impozabili şi 10 lei alocaţie de hrană pentru o zi.

Şi a venit 26 mai! La 6 fără 5 toată lumea era în faţa uşii sigilate cu o seară înainte. Paza era şi ea acolo. Desigilăm şi ne apucăm de treabă. Pregătit sala, materiale, afişe. Totul trebuie să fie gata la ora 7 când începe votul. Şi totul a fost gata. Noutatea din acest an a fost operatorul sistemului informatic prezent în fiecare secţie. Operatorul STS cum i se spunea, chit că nu era angajat al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ci un simplu om priceput la IT angajat ca şi delegaţii strict pentru această misiune.

PASUL 3: Votul

“Ora 7 a venit, omul negru a sosit!” am glumit eu cu colegii de secţie de vot. Şi ca un făcut exact la 7 intră pe uşă un tânăr îmbrăcat în negru dornic să voteze. După el au urmat şi alţii. Dimineaţa până la ora 10 a fost lejer. După însă a început nebunia. S-a format o coadă care nu se mai termina. Delegaţii pe secţiei nici nu au apucat să mănânce decât pe furiş să roadă ceva.

În general oamenii au stat cuminţi la rând, au intrat ordonat şi au votat. Normal că noutatea de a trece pe la Operatorul STS pentru scanarea cărţii de identitate a creat probleme. Nu tehnice, cu o excepţie după-masa. Unii votanţi nu pricepeau că întrebările operatorului la ce alegeri vor să voteze erau decise de Biroul Electoral Central. Cei pro PSD săreau ca arşi unii şi mai că făceau vodoo contra votului pentru referendum. Dintre cei filo-referendum unii se arătau indignaţi şi ne făceau comunişti pe motiv că le dăm de ales la ce vor să voteze: la ambele sau doar la referendum ori doar la europarlamentare. Mi-a plăcut de operatorul nostru STS că a stat calm şi a întrebat cei aproape 1.000 de votanţi ce ne-au trecut pragul, acelaşi lucru.

Apropo de mia de votanţi. Aşa mulţi nu au mai fost de prin 1992. Într-o secţie de 1480 de oameni să ai 980 de votanţi e enorm. Din aceştia pe listele suplimentare au fost cam 100. Şi aşa prezenţa la vot a persoanelor arondate a fost uriaşă. Semn bun că democraţia mai funcţionează.

Musai să piperez materialul cu o întâmplare din ziua votului. Un cuplu mai în vârstă vine la operatorul STS. Prima, doamna optează să voteze şi la referendum şi la euroalegeri. Şi începe nebunia. Soţul spumegă, urlă la operator că a greşit. Acesta îi spune că fiecare are opţiunea sa. Apoi soţii se ceartă. Merg la vot în cabine. La care ea îi spune, având cabine alăturate: “Dă-mi ochelarii că nu văd”. El: “Nu-ţi dau, să nu vezi la referendum!” Ea: “Lasă că ştampilez unde vreau eu!” Concluzia o trageţi voi.

PASUL 3: Numărătoarea

La ora 21 când se închide votarea începe numărătoarea voturilor. De fapt prima dată birocraţia idioată de a anula cu pixul mii de buletine oferite în plus şi rămase nefolosite. Numărarea a mers ok şi în secţia noastră totul a decurs fără probleme. La final pe la 0.30 noaptea am sigilat sacii şi echipa delegată a plecat sub pază la Prefectură să predea documentele.  Sincer i-am comopătimit. Unii au ajuns la rând la prefectură să predea abia luni la prânz…

CONCLUZII:

Votul din 26 mai a fost un vot istoric prin mobilizarea masivă. Probleme organizatorice au existat ca de obicei. Se pare că Guvernul după 30 de ani de democraţie tot nu ştie să organizeze lucrurile perfect. Durata votului de la 7 la 21 este o prostie şi ar trebui scurtată. De asemenea ar trebui să existe vot electronic. Ar vota mai mulţi plus că s-ar număra mai uşor. Să nu uităm de economia de hârtie şi impactul asupra mediului. De asemenea trebuie mult mai multe secţii în diaspora. Actuala guvernare e clar de ce nu vrea. Nu pui să voteze toţi aceia care îţi sunt contra.

În opinia mea a fost un vot reuşit per ansamblu. Acum ce vor face partidele cu rezultatele şi cum vor interpreta mesajele este treaba politicienilor. A, să nu uit: toţi candidaţii partide şi independeţi care nu au strâns voturi nici măcat câte semnături au predat la înscrierea în cursa electorală nu sunt pasibili de fraudă? Întreb şi eu…