Inaugurare cu alai la Agârbiciu

Comuna Axente Sever a îmbrăcat straie de sărbătoare. Motivul? S-a inaugurat nici mai mult, nici mai puțin de 7 Kilometri asfalt, trotuare și utilități aferente în satul aparținător Agârbiciu, drum care face legătură cu satul Șoala, mai exact DC 6 Agârbiciu – Șoala. Investiția a fost inaugurată cu mare fast, angajații primăriei și localnicii fiind puși să rezolve chestiuni minore legate de organizarea evenimentului. Și dacă doamna vicepremier a anunțat că la ora 13:15 va fi prezentă la inaugurare, fix la ora 13, mai mulți localnici măturau de zor drumul ce urma a fi inaugurat, pentru a fi primiți oaspeții de seamă. Primii ajunși la fața locului, prefectul Mircea Crețu, reprezentantul Guvernului în teritoriu și reprezentanții cancelariei. Localnicii îmbujorați își aranjau ținuta și se întrebau dacă să îi primească pe musafiri cu pâine și sare și câte un pahar de pălincă sau doar cu pâine și sare? O doamnă a încercat timid să facă o glumă spunând că ar putea să îi primească ”doar cu sare” și a fost redusă la tăcere de un localnic la fel de îmbujorat, care i-a atras atenția că ”o aude presa”. Apoi a ajuns și convoiul reprezentanților PNL, în frunte cu Raluca Turcan, Daniela Cîmpean și primarul comunei Axente Sever, Marius. Alături de ei, primarii PNL din zonă, oameni de aleasă omenie și bineînțeles binecunoscutul deputat Nicolae Neagu, un bun creștin, om de o modestie rară, la volanul uni Porsche negru metalizat, așa cum șade bine unui politician de frunte în județ. S-au aliniat cu toții și evenimentul a debutat printr-o alocuțiune adresată de un breaz vornic comunal, care a mulțumit oaspeților că sunt prezenți într-un număr atât de mare în localitatea lor, într-un moment atât de însemnat, ținând cu tot dinadinsul să îl laude pe primarul îmbrăcat într-un frumos costum, înfășurat în tricolor și batistă la purtător, care a făcut, a făcut și iar a făcut. În 3 mandate de primar să spui că 7 kilometri de asfalt cu trotuare și utilități e ceea mai mare investiție realizată vreodată în comună, mă face să mă gândesc și mai bine dacă noi suntem prea naivi sau alții sunt prea isteți și ne cunosc limitele. E doar o întrebare retorică!….Trăiască! răsunau în spatele vornicului mai multe voci de bărbați ce păreau la fel de ”îmbujorați” de soarele arzător. Au luat cuvântul rând pe rând oaspeții de seamă, care au vorbit mai mult decât au spus și s-a trecut la tăierea panglicii. Câțiva preoți de pe marginea drumului pozând în “atotștiutori” se întrebau curioși: ”oare banii pentru drumul ăsta nu i-a dat Guvernul PSD? Oare nu prin programul PNDL II a fost realizată investiția?” Acum că i-am băgat în bucluc și pe preoți, am să vă povestesc cum erau așezate în cetatea comunei Axente, mesele pentru festinul ce se dorea a fi unul ce răsplătește pe deplin eforturile tuturor celor care și-au făcut timp să participe la acest frumos eveniment. Pe partea stângă de la intrarea dinspre primărie, aproximativ zece mese înalte, fără scaun, îmbrăcate în pânză roșie cu flori de câmp în vaze transparente și scrumiere pe fiecare masă. Pe partea dreaptă, mese de la căminul cultural, joase, cu fețe de masă albe, cu câte patru scaune așezate la fiecare masă, pe care erau așezate pahare de sticlă, puse cu gura în jos. În fața meselor albe, un bufet cu băuturi și gustări, iar în lateral ardeau cărbunii în două grătare mari, din spatele cărora un tip în sorț roșu se uita pieziș la noi, neștiind cum am aterizat acolo. Bănuiesc că și pe el probabil că l-am băgat la bucluc. Ghinion! În curtea cetății mișunau de colo-colo, angajați ai primăriei și ospătari îmbrăcați în cămăși albe, cuprinși de panica sosirii oaspeților. Chiar la intrarea în cetate, sub filigorie, Adrian Neamțu, Alina Bîcă și Robert Târnăveanu, se pregăteau pentru începerea programului artistic. Curtea cetății arăta într-un mare fel, iar musafirii se lăsau așteptați. În cele din urmă au apărut rând pe rând și oaspeții, în mașinile lor smerite și au intrat să se răcorească puțin după efortul depus în soarele arzător. Mi-am amintit de campania partidului aflat acum în opoziție în anii de glorie 2012 și m-am gândit la frumoasele versuri: “Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce mâine vor râde la soare.”
Din pacate, seamana cu taierile de panglici, din vremurile pe care le-am crezut demult apuse.
Trist sa mai vedem asemenea imagini.cu politicieni înșirați de-a lungul panglicii tricolore ,cu tot atatea foarfeci in mana,pentru inaugurarea a 7km de drum asfaltat, o mareata realizare..La fel de trist este sa vedem ca nu lipsesc mesele si gratarul pregatit pentru ospatul taietorilor de panglica.Au condamnat vehement aceste practici , dar acum le considera un mod ideal pentru cresterea imaginii lor in prag de alegeri.
30 de ani fara ca mentalitatea politicientilor sa se schimbe.In ce tara europeana mai pot fi vazute asemenea imagini?