EDITORIAL: „Testamentul” lui Nicolae Ceauşescu

Star Sibian 16/03/2014

În focarul cu iluzii al totalitarismului comunist, etalat propagandistic în mod exagerat, prin binecunoscuta lozincă „Ceauşescu şi poporul”, s-a urmărit o identificare plină de „afectivitate” între „mult iubitul nostru conducător” şi o populaţie tot mai deprimată în a aştepta multa bunăstare promisă, în discursurile oficiale, cu atâta pompă. În virtutea acestui „jurământ necondiţionat”, din ce în ce mai nerealist, dar şi al unui context internaţional tot mai ostil, este foarte interesant, dar şi sugestiv, că fostul preşedinte comunist Ceauşescu nu s-a gândit să îşi lase testamentar „agoniseala” pentru copiii săi, în schimb, dacă se poate spune aşa, prin schiţarea de proiecte ingenioase, ce pot fi înţelese drept „Testamentul” său, spiritual şi novator, ar fi vrut ca în urma lui să rămână o Românie pe cât de prosperă, pe atât de demnă, astfel încât toţi românii să îi fie „moştenitori”! Pentru atingerea acestui scop, într-o Românie ale cărei comori naturale intraseră demult în vizorul „băieţilor deştepţi” ai lumii, Ceauşescu a decis în 1985 să elibereze poporul român cât mai rapid de constrângerile aberante ale F.M.I. (chiar dacă i s-a impus o dobândă triplă, ca sancţiune pentru efectuarea de plăţi anticipate), astfel încât România să devină independentă economic şi singura ţară din lume fără datorie externă! Prin eforturile susţinute şi extenuante ale poporului român, Ceauşescu a reuşit această performanţă mondială surprinzătoare, în martie 1989, în contextul în care, dorind să nu mai depindă sub nici o formă de F.M.I., ba chiar să încerce să îi facă şi concurenţă, a reuşit să înfiinţeze o bancă românească (B.R.C.E.), în viziunea unei proxime asocieri cu China, Iran şi Libia, urmând ca aceasta să beneficieze de un flux permanent de finanţare în aur, dar având şi capacitatea de a efectua investiţii exclusiv româneşti în ţările în curs de dezvoltare şi să le poată percepe acestora nişte dobânzi modeste.

Alimentarea B.R.C.E. cu aur, dar şi cu alte zăcăminte şi metale rare, era proiectată să se realizeze prin intermediul exploatării bogăţiilor naturale din Munţii Apuseni (minele de la Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad, Săcărâmb etc), estimate de specialişti la un potenţial de circa 6000 de tone de aur, ajungând să valoreze în 2013 în jur de 250 miliarde € (în vremea respectivă, F.M.I. avea o rezervă de doar 2996 tone de aur, deci doar jumătate din cât preconiza Ceauşescu să se extragă din munţii noştri până în anul 2040)! Pentru a obţine profit naţional din metalele rare extrase, Ceauşescu a pus bazele unei platforme industriale dedicate electronicii, I.P.R.S. Băneasa, construită în colaborare cu concernul american Texas Instruments. Cum însă acest fulminat proiect economic, cu epicentrul la Bucureşti, nu a fost pe placul sforarilor din umbră ai lumii, pentru care Ceauşescu devenise un ghimpe insuportabil, iar bogăţiile României erau şi ele foarte tentante, jocurile de culise au fost făcute în aşa fel încât preşedintele român avea să fie în curând eliminat, în 1989, de pe „tabla de şah” a intereselor internaţionale, printr-un asasinat săvârşit în cel mai oribil stil mafiot!

După înlăturarea în forţă a lui Ceauşescu, în urma unei revoluţii justificate social, dar furată din mâna poporului de reprezentanţii intereselor străine, a început la scară naţională planul extern de distrugere şi de falimentare a României, cu concursul unor politicieni români lipsiţi în fibra lor intimă de cea mai mică brumă de patriotism şi de dragoste faţă de popor. Planurile de anvergură ale lui Ceauşescu, de prosperitate şi demnitate a ţării noastre, au fost pur şi simplu confiscate cu japca de marile puteri: B.R.C.E. şi-a schimbat denumirea în Bancorex (în anul 1999, după ce Ion Iliescu a favorizat zeci de mii de credite nerambursabile pentru nomenclatura comunistă, a fost „ajutată” să falimenteze sub privirea marionetei masonice Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R.); I.P.R.S. Băneasa a fost şi ea desfiinţată după 1990, iar un număr mare de firme străine aveau să primească rapid licenţe de prospecţiuni chiar în zonele declarate de oficialităţile române ca neprofitabile şi epuizate de aur (ar fi bine ca populaţia Românei să ştie şi că, din anul 2000, B.N.R. a refuzat să mai cumpere aur din producţia internă, la recomandarea Băncii Centrale Europene, ceea ce a determinat ca mina auriferă de la Certej să se închidă datorită supraproducţiei de aur, dar şi aceea că, din anul 2002, din cauza bursei din Londra, s-a „decis” enormitatea conform căreia producţia Combinatului Phoenix din Baia Mare – recunoscut pe plan mondial, din 1970, ca producător garantat – nu se mai „încadra” în standardele internaţionale, astfel încât România a fost interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur)!

Blocarea românilor la propriul aur, la alte metale rare, a reprezentat o gravă acţiune deliberată (cu ramificaţii interne şi externe, cu „regizori” şi „figuranţi” uşor de identificat), dar, cum şi era de aşteptat, culpa de subminare a economiei naţionale a fost ştearsă din Noul Cod Penal! De aceea, „subminatorii” noştri stau, aparent intangibili în faţa legii, în fotolii călduţe, fără să îi doară capul ca să explice, prin „portavocea” B.N.R., Mugur Isărescu, cum anume şi în ce scop s-au scos din ţară 20 tone de lingouri de aur cu destinaţia Germania! Sau în ce bănci anume din afara graniţelor au fost depuse 2/3 din rezerva de aur lăsată nouă de Nicolae Ceauşescu (61,2 tone)! Sau ce fel de prevederi secrete conţine H.G. 458/1999 prin care Radu Berceanu, ministrul industriilor, a acordat licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare (coroborată cu documentul guvernamental nr.47 din 1999) companiei private străine R.M.G.C. de la Roşia Montană etc!

Răspunsul la dilemele de mai sus, ca de altfel şi la încă multe altele, ne-ar fi de mare folos pentru a înţelege şi mai bine cum de este posibil ca, într-o ţară atât de bogată, să avem o datorie externă atât de mare! Cum se poate să ajungem în situaţia ca străinii să vină şi să ne spună cum anume să ni se scrie istoria, ori dacă este bine sau nu să ascultăm cântece patriotice de genul „Treceţi batalioane române Carpaţii”! De ce oare nu există transparenţă politică, preferându-se, fără ca poporul să ştie, „discuţiile” cu uşile închise (după o ezitare costisitoare, prim-ministrul Adrian Năstase a „bătut palma” ca România să achite evreilor, în diverse moduri, echivalentul fabuloasei sume de 50 de miliarde $, ca asumare pentru moartea evreilor în Al Doilea Război Mondial)? De ce s-a modificat Legea minelor, în aşa fel încât România să primească o redevenţă derizorie, de doar 4%, din exploatarea resurselor naturale? De ce trebuie să fie mereu liderii minorităţii maghiare la guvernare, în România, împotriva voinţei poporului nostru? De ce intelectualii noştri tac? De ce presa nu vede? De ce opinia publică pare a nu mai avea nimic de spus? De ce a fost o grabă aşa de mare cu împuşcarea lui Ceauşescu? De ce Statul Român este subminat în autoritatea sa din toate direcţiile? De ce spaţiul public este infestat cu mesaje primitive, degradante moral? De ce „Munţii noştri aur poartă, (iar – n.a.) noi cerşim din poartă-n poartă!” ?

Ca un fel de concluzie, de răspuns, la aceste incitante „de ce”- uri, aş atrage atenţia că mai marii promotori ai rasismului de pe la Tel Aviv ar suţine oficial, în dorinţa lor de a ne compromite orice identitate de neam, cum că deja ar fi cumpărat România! Şi s-ar părea că au luat-o, „vânzându-ne” iluzii (în graba lor de a veni discret, în România, hotărâţi să ne înveţe cum să gândim, să vorbim şi să trăim), de la nişte târgoveţi trădători de ţară pe care, din păcate, nu mai are cine să îi tragă la răspundere! Căci singurul lor obstacol, Ceauşescu, a fost înlăturat exact când „Testamentul” său începea să prindă contur…

COSTEL NEACŞU

Uniunea Ziariştilor Profesionişti