EDITORIAL: SIMFONIA CELUILALT TĂRÂM

Deşi memoria omului poate capta mai multe informaţii decât un calculator de ultimă oră şi creierul uman triază, într-o singură secundă, esenţialul din circa 100.000 de mesaje, totuşi savanţii recunosc faptul că descoperirile de până acum sunt puţin edificatoare comparativ cu multitudinea celor rămase sub “pecetea” enigmei, considerându-se, totodată, stupefiaţi în faţa perspectivelor cunoaşterii pe care le oferă Universul fizico-spiritual. Din antichitate şi până astăzi, nenumărate persoane semidocte – în goana lor naivă după prinderea vântului – s-au hazardat să susţină infailibilitatea gândirii raţionale, dar Credinţa ne arată că este cu neputinţă ca înţelepciunea limitată a lumii să intre, fără “viza” Domnului Dumnezeu, în spaţiul cugetărilor înalte. Suprapunându-se perfect pe ideea “deşertăciunii deşertăciunilor” din textul sfânt, “zelul orb” al acestora a făcut posibilă supradimensionarea “succeselor” inteligenţei umane în decursul istoriei, fără să se ştie că aşa-zisele “invenţii şi inovaţii revoluţionare” primiseră – cu mii de ani înainte – “acordul” preştiinţei divine: Pământ (Iov – “El spânzură pământul pe nimic”: într-adevăr, legile mişcării şi ale gravitaţiei confirmă că Pământul nu se sprijină pe nimic material; Isaia – “El stă în scaun deasupra cercului pământului”: oamenii de ştiinţă au crezut, multe secole, că Pământul este un disc rigid şi plat, însă forma sa sferică a fost demonstrată abia în epoca renascentistă;) Avioane (proroocul Daniel – oamenii “vor zbura prin văzduh şi vor înconjura lumea”; proorocul Isaia – “zboară ca porumbeii spre porumbarele lor şi de vuietul aripilor lor se tulbură văzduhul”); Bomba cu neutroni (Apocalipsă – “iată au ieşit de la faţa Mielului nişte lăcuste şi acestea aveau putere mare de vătămat în cozile lor. Şi am auzit un glas de la tronul Mielului. Nu vătămaţi iarba pământului, nici copacii, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni să-i vătămaţi cinci luni de zile”. De reţinut că bomba cu neutroni distruge doar viaţa omului, lăsând pomii înfloriţi) etc.
Şi, atunci, pe temeiul adevărurilor teologico-ştiinţifice, este legitimă întrebarea: se află mai prejos Credinţa în lumea celor nevăzute (Împărăţia eternă a Domnului Dumnezeu) decât diversitatea ştiinţelor ce investighează cele văzute (cerul şi pământul), atâta vreme cât locuim într-o galaxie infimă în Univers, Calea Lactee, integrată în infinit, iar după unii, chiar printre 100 de miliarde de galaxii… din care doar 10 miliarde pot fi investigate cu mijloace tehnice de observare? Nu, nicidecum, deoarece însuşi Einstein a demonstrat că materia poate fi produsă de energie şi, pentru a conştientiza pe deplin că mintea omului nu poate să înţeleagă dimensiunile colosale enunţate mai sus, este suficient a menţiona că, referindu-ne doar la galaxia noastră, ideea năstruşnică de a-i traversa diametrul ţine de domeniul S.F., întrucât ne-ar trebui 100.000 de ani şi un vehicul spaţial care să ne transporte cu viteza luminii (300.000 km/s)…
Astfel “aruncat”, ca o piatră în Amazon, bietul om contemporan continuă să contemple mirat spre aparent fascinantul exterior, uitând deseori de tezaurul frumuseţii interioare şi, implicit, de sensul vieţii sale pe acest pământ temporar. Tot căutându-şi “alternative” la propria fericire, el înlocuieşte Biblia cu tomuri filosofice şi literare, reunţând astfel la veşnicie pentru “trăirea clipei”… Şi cât de greu îi este lui să înţeleagă ADEVĂRUL că viaţa pământeană este, pentru credincioşi, inferioară celei de Sus…, că cina eternă cu Mântuitorul Hristos începe pe pământ, în Biserică, prin Sfânta Împărtăşanie oferită de preoţi…, că nu se cuvine a ne teme de binecuvântata moarte fizică, ci de păcatele care întinează puritatea… , că toate trec, dar Domnul Dumnezeu rămâne, cu cei ce-L iubesc, în Împărăţia Sa…

COSTEL NEACŞU,
Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti