EDITORIAL: ILUZIA NEW AGE
COSTEL NEACSU:
Dornic să cunoască “mirajul originalităţii”, omul contemporan este pe punctul de a refuza cel mai superb model de convieţuire umană, axat pe sfinţenia vieţii şi comuniunea nelimitată cu Domnul Hristos. Dovedind încă o dată ignoranţă, creatura tinde acum să graviteze solitară într-un conglomerat confuz de orbite spirituale, renunţând să urmeze Calea Sacră trasată de Creator. Pentru că trăim într-o lume a imaginilor răsturnate, când omenirea preferă ficţiunea în locul realităţii şi anormalitatea în locul normalităţii, se poate concluziona că asistăm – pe scara timpului istoric – la o tranformare civică substanţială: constituirea premiselor premergătoare întronării subtile, printr-o abilă prelucrare la nivelul intelectului, a puterii antihristice. Planul urmează să fie îndeplinit de mişcarea globalizantă NEW AGE (“Noua Eră”), ale cărei “tentacule” se extind chiar şi peste diverse manifestări organizate sub egida unor organisme ca UNESCO, ONU, UE, Green Peace, Francmasonerie etc.
Pentru cititorii care deţin informaţii superficiale, rezumate eventual la “sclipitoare” informaţii ştinţifice adaptate de new age-işti într-o manieră delirantă, se cuvine a preciza că New Age este o mişcare ocultă cu caracter anticreştin (unul din semnele sale este, conform pr.prof.dr.Ene Branişte, numărul 666 – numărul Fiarei apocaliptice), camuflată sub dezideratul comun al armoniei universale. Refractară la mijloacele alese pentru atingerea scopului şi la logica elementară a principiilor filosofice, Mişcarea propune omenirii o radicală schimbare de mentalitate, fiind încadrată într-un “ritm cosmic” reprezentat de… simboluri astrologico-zodiacale: este imposibil de înţeles cum se poate împăca, în conştiinţa artizanilor acestui fenomen extravagant-excentric, concepţia de schimbare (preconizata lor “lume viitoare” o denumesc diferit: Era de aur, Era solară, Era ecologică, Era răspântiei, Era principiului Yin, Era androgină, Era păcii, unităţii şi armoniei universale etc) cu cea a fatalismului pe care îl propagă (dacă acceptăm ideea de destin, ca forţă implacabilă, cum poate omul resemnat să imprime vieţii sale un anume sens?)… Numai invocând “dilema” de mai sus şi ar fi suficient pentru a deplânge “soarta” celor care, rătăciţi în labirintul unei lucrări diabolice, proclamă sfărşitul epocii lui Hristos şi “auto-salvarea” prin diferite tehnici de iluminare (în fapt, un “ghiveci” de credinţe religioase şi practici ocultiste) menite să conducă la “înnoirea de conştiinţă până la identificarea cu Cosmosul” (sugerând, astfel, adorarea unei creaţii fără Creator!). Acest pas istoric, al “depăşirii trecutului” şi al renunţării la “lumea veche”, pentru o nouă ordine mondială, ar fi necesar, în optica New Age, întrucât “era creştină nu a mântuit omenirea” o “etichetă” gratuită care, de altfel, ignoră faptul că mântuirea nu se acordă “la grămadă”, ci este un dar , pe care Domnul Hristos îL face numai celor vrednici de existenţa eternă.
Întrucât, astăzi, “grosul” mass-media concură generos la propagarea nihilistelor idei new age-iste, Sfânta Biserică se află aproape în incapacitate de reacţie. În toate domeniile, inclusiv la cele mai înalte niveluri, tema zilei o constituie această “salvatoare” paradigmă a viitorului, a cărei geneză – anul 2000 – este pusă sub semnul zodiacal al “înţeleptei” ere a Vărsătorului. Practic, s-a ajuns într-un stadiu în care se poate vorbi chiar de forme incipiente de organizare socială: în Scoţia există un “sat planetar”, iar în Germania – un partid politic… De aici rezultă că, departe de a fi o glumă, pentru “ecologiştii” New Age nu contează deloc preţul dispus să-l achite un electorat pregătit psihologic să renunţe la credinţa în modelul suprem al Mântuitorului Hristos, în favoarea “alternativelor” Michael Jackson, Prince şi Madonna… Ca rezultat al propagandei prin terapia sunetelor, piesele new-age – cu precădere genurile rock, hard-rock, metal, heavy-metal, trash, death, speed – domină topurile americano-britanice, beneficiind de audienţa maximă a unui public predispus să asculte, până la “extaz” isteric, melodii în care se preamăresc drogul, violenţa, magia neagră şi satanismul…
Epilog. Marea tristeţe rezidă în faptul că, după ce Lumina lumii a coborât pe pământ ca să ne ridice din ţărână, omenirea riscă acum să aleagă bezna din “temniţa”spiritelor amăgitoare, neţinând cont că “Isus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” ( Epistola către evrei a Sf.Apostol Pavel, cap.13:8) şi că Tatăl ceresc ne cheamă necontenit la vieţuire în Hristos prin Duhul Shânt. Acum, cu concursul libertăţii de voinţă a omului, spiritul distructiv al răului vizează un mare triumf… Dar va fi un “triumf” care, ispitind răbdarea turmei mici strânse în jurul Păstorului cel Bun, presupune ca răsplată mult-râvnita cunună a dragostei, a păcii şi a bucuriei veşnice…
COSTEL NEACŞU,
Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti
