EDITORIAL: DE LA DICTATURĂ LA HARABABURĂ!
COSTEL NEACŞU: Statul român, în etica sa bancară, este în disoluţie: DE LA DICTATURĂ LA HARABABURĂ!
Dacă ar fi să ne oprim atenţia măcar pentru o clipă asupra a ceea ce se întâmplă în sistemul bancar românesc, căci nu este puţin lucru să te intereseze soarta banului din buzunarul cetăţeanului şi al bugetului de Stat, nu ne-ar fi prea greu să constatăm că România noastră este – sub linşajul asasinilor economici externi şi interni – în pragul falimentului. S-a ajuns la această stare deplorabilă deoarece Grupul Bilderberg, F.M.I. şi Banca Mondială, în numele şi la presiunea cărora s-au implementat măsuri aberante, de privatizare frauduloasă, culminând cu provocarea falimentării celor mai importante bănci, au avut tot interesul să ne subjuge economic şi nici un interes ca România să beneficieze de o piaţă de desfacere proprie! Principalii beneficiari „la vârf” sunt diverşi mafioţi afiliaţi Elitei multinaţionale, cu precădere celei aparţinând evreilor americani, care s-au folosit de toate mijloacele de persuasiune asupra B.N.R. şi ne-au ameninţat cu sancţiunea sfidătoare că sistează orice credit pentru România dacă va fi schimbat din funcţia de guvernator Mugur Isărescu, interpus aici fără să aibă la activ măcar „o oră de bancă” (prim-ministrul R. Vasile a fost demis de preşedintele Emil Constantinescu pentru că şi-a permis să dispună anchetarea guvernatorului prin intermediul Corpului de Control al Guvernului, iar prim-ministrul A. Năstase a fost redus la tăcere după ce, în 2001, într-un război declarativ, a spus că îl va destitui cu tam-tam pe Isărescu de la conducerea B.N.R.)! Aşa se face că omul „lor”, masonul Mugur Isărescu, a contribuit din plin la ruinarea economică a României prin atitudini ce pot fi cuantificate penal: a devalizat moneda naţională (în complicitate cu demnitarul guvernamental Th. Stolojoan, care, în 1991, a determinat un recul al investiţiilor străine prin faptul că a naţionalizat valuta existentă în bănci, motiv pentru care a fost răsplătit cu un post la Banca Mondială); a trecut la datoria publică creditele acordate de Bancorex etc unor grupuri mafiote; a „închis ochii” la „dispariţia” a două miliarde de dolari din ţara noastră; nu a luat măsuri atât în fraudele bancare (Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor etc), cât şi în repatrierea valutei în urma derulării „afacerilor externe” (Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, Nappa, afacerile cu tutun, bumbac, industria uşoară) etc.
Pentru exemplificare, vă prezint situaţia frauduloasă a falimentării celor mai importante bănci româneşti (Bancorex, B.D.F., B.I.R) , dar şi a vinderii şi devalizării altora (Banc Post,B.R.D, B.C.R):
Bancorex, până în 1989, a fost cea mai importantă bancă românească (transformată, ulterior, în B.R.C.E.). Cum era şi „firesc”, ea a intrat în atenţia Grupului Bilderberg (agent al celebrei dinastii de bancheri Rotschild), implicat în strategia procesului de „privatizare” la nivelul global. Mai exact, grupul în cauză a hotărât „necesitatea” desfiinţării Bancorexului, ajungându-se în cele din urmă la starea de faliment cu complicitatea oficialilor statului român (guvernările preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu). Lăsând însă la o parte aspectul „minor” că unele decizii frauduloase de aici au fost semnalate autorităţilor chiar de ofiţerii S.R.I. (cum este cazul şefului Direcţiei Plasamente, israelianul R. Sargent), monumentală rămâne atitudinea vicepreşedintelui A. Dragoş, care, pur şi simplu, l-a pus pe preşedintele V. Soare în situaţia să îi poftească afară din cabinet pe reprezentanţii F.M.I. şi ai Băncii Mondiale, chemaţi pentru a reorganiza şi privatiza Bancorexul fără ştirea sa şi a prim-ministrului!
Banca Dacia Felix, în a cărei falimentare au fost infiltraţi şi agenţi ai Mossadului, a adus un prejudiciu pentru statul român de 300 milioane $. Banca aceasta a fost preluată de grupul mafiot israelian Mandler-Robinson, care, în 2006, a transferat-o băncii evreieşti Leumi le Bank (aceasta, din 2007, finanţează pe evrei să cumpere pământ în România). În „afacerea” B.D.F. a fost implicată şi Dana Barb, sora prim-ministrului A. Năstase, care, în schimbul „aranjării” vizitei în S.U.A. a lui Iliescu şi Năstase, a susţinut interesele în România (ca director) ale unei firme evreieşti de avocatură cu sediul central pe Wall Street. Când s-a ajuns însă la starea de faliment, „sforarii din umbră” l-au numit ca recuperator pe cercetatul penal I.I. Manta, ale cărui victime în „privatizare” au fost Oţelul Roşu Braşov, Înfrăţirea Oradea, Electrotimiş. El a „recuperat” 100 milioane $, dar B.D.F. a plătit doar 25% către B.N.R. şi C.E.C., deoarece prim-ministrul A. Năstase a întins generos o mână de ajutor şi a pasat restul datoriei B.D.F. către statul român!
Banca Internaţională a Religiilor, condusă falimentar de israelianul Zimmermann, a prejudiciat 300.000 de deponenţi persoane fizice cu nu mai puţin de 2.236 miliarde lei vechi (la nivelul lui 1999). În prăbuşirea „ingineriilor financiare” de aici a fost implicat decisiv F.N.I (după cum s-a aflat la 6 martie 2003, de la R. Timofte, şeful S.R.I., chiar în plenul Parlamentului), al cărui director, escroaca M. Vlas, s-a „refugiat” (soţul ei zice că „nu întâmplător”) chiar în Israel. Iată însă ce declară, în Raportul de activitate al S.R.I. pe 2000-2001, amintitul şef al S.R.I.: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de escroci de geniu din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale, care nu mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni, mai mult sau mai puţin însemnaţi”. Concluzia, pentru oficialii Statului Român, poate fi însă năucitoare! Dacă România va fi condamnată în acest dosar la C.E.D.O., în procesul intentat de cei 2800 de acţionari ai B.I.R., cu acuza de complicitate a funcţionarilor săi la falimentul forţat al băncii, daunele se ridică la circa 600 milioane €, ceea ce înseamnă că bugetul ţării nu îl poate practic acoperi! Ca „bonus”, se riscă astfel şi compromiterea D.N.A, care, de ani de zile, ţine la „sertar” cazul devalizatorilor băncii!
Nu ar fi rău să aflăm câte ceva şi despre implicarea altui israelian, Ari Shalev Stănescu, mare devalizator şi el al B.I.R.! Despre impactul „ingineriilor” acestuia, în lichidarea şi storcarea băncilor şi companiilor româneşti declarate „falimentare”, DNA susţine că personajul a creat o puternică organizaţie de mari corupţi la nivelul statului, care comandă chiar hotărârile guvernamentale, cu valoare de lege, pentru a distruge afacerile şi a valorifica mai apoi activele la valori derizorii pentru statul român sau pentru „faliţi”, cu foloase imense pentru oamenii organizaţiei. „Grupul” lui era format din notorietăţi publice precum V. Stoica (ministrul Justiţiei), F. Baias (ministrul adjunct al Justiţiei), C. Zamfirescu (preşedinte al Uniunii Avocaţilor din România), implicaţi în apariţia celebrei O.G. nr.79/1999 şi alte acte normative despre falimentul bancar. Graţie interceptărilor S.R.I., în „lichidarea” B.I.R. (într-o situaţie similară sunt şi B.D.F., Banckoop şi Albina), au „căzut” mai multe capete puse sub acuzaţia de trafic de influenţă. Pentru cei care se miră de corupţia din Justiţie, sedusă de mită, să luăm aminte la declaraţia pe care a semnat-o expertul Fănel Păvălache, consilier guvernamental: „În vara anului 2001… aşteptându-l pe acesta (Ari Shalev – n.a.)… uşile la biroul lui… fiind deschise, am asistat fără să vreau la o discuţie dintr-un birou alăturat, purtată, cred, de către doi angajaţi… Unul dintre ei spunea că fusese în acea zi la judecătoarea Negru Cristina (de la Tribunalul Bucureşti – n.a.) şi că aceasta era foarte plină de solicitudine, la care celălalt a spus: Cum dracu să fie altfel dacă numai la o singură fază surprinsă de mine la şefu’, madam Cristina şi-a tras un comision di grandi, 70.000 de bilete verzi” (de dolari – n.a.). Şi pentru ca, ASTĂZI, „problema” marelui devalizator Shalev să fie percepută definitiv, trebuie precizat că, în calitatea sa de preşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în insolvenţă, este principalul beneficiar al unei legi promovate de ministra Monica Macovei şi promulgate de preşedintele Băsescu (O.U.G. nr.86/2006). Ca urmare, având deci dreptul legal să primească onorarii din bani publici, el ia efectiv de la stat zeci de milioane de euro anual!
Cât despre prostia guvernanţilor, în dorinţa lor ardentă de a rămâne la putere, dar şi a obsesiei de a fi pe placul străinilor (cu predilecţie israelieni), „iubitori” de români şi de România, mai „dau mărturie” şi alte „mostre” existente în sistemul bancar: în 1999, Banc Post a fost vândută marelui concern Gec Co pentru 42,8 milioane $, deşi numai venitul din vânzări al anului anterior era 230 milioane $; în 1998, B. Baltazar a realizat „privatizarea” B.R.D. în favoarea Société Générale (benficiar C. Boehr); privatizarea B.C.R. a fost impusă României de marea finanţă internaţională, în favoarea băncii „austriece” Erste Bank (a se vedea de fapt marele trust Rotschild/Sans)!
Nu-i aşa, stimaţi cititori, că prin aceste succinte informaţii, din domeniul bancar, atât de debusolante şi revoltătoare, raportate la o Românie fascinantă, dar depopulată deliberat, se înţelege mai bine de ce se vrea să ni se impună o mentalitate gregară în care cultura şi învăţământul să fie „la pământ”?
COSTEL NEACŞU,
Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti
