Invitație în catacombele Sibiului
Amatorii de senzații tari, pasionații de istorie și simplii curioși au șansa de a pătrunde în singurele catacombe cunoscute ale Sibiului.
Subsolul mănăstirii Ursulinelor va fi deschis pentru vizitatori, de sâmbătă, 7 septembrie, până în 6 octombrie, pe durata Festivalului Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu (SCAF). Sub vechea mănăstire construită la 1474 se află zeci de morminte ce adăpostesc rămășițele pământești ale măicuțelor și călugărilor care au slujit în Sibiu sau care și-au găsit sfârșitul aici. ”Numele lor este greu de identificat, în majoritatea cazurilor foarte puține morminte păstrând însemnele inițiale. Ce îți atrage atenția din primele momente când intri în catacombe este că unele monumente funerare sunt deschise. Sicriele distruse și osemintele scoase din sarcofag sunt urme lăsate în timp de generațiile care, din curiozitate sau teribilism, au distrus o parte din istoria necunoscută a Sibiului”, spun reprezentanții Muzeului Național Brukenthal..
Acest subsol a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian și spital de război.
Vizitele sunt programate zilnic, la orele 12:00, 15:00 și 17:00, în grupuri de maximum 10 persoane, iar costul unui bilet este de 25 de lei. Proiectul de cunoaștere a istoriei orașului este desfășurat de Muzeul Național Brukenthal, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
O istorie de 550 de ani
Biserica și mănăstirea ursulinelor, situată pe strada Gheorghe Magheru (ce se numea Strada Sării, în vechime), a fost lăcașul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care, în anul 1474, când s-au mutat în interiorul zidului de apărare, au construit biserica și mănăstirea.
Aparținând stilului gotic, elementele care s-au păstrat până astăzi sunt ”portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolților și al ancadramentelor, dar și prezența contraforților la exterior”, după cum precizează experții Muzeului Brukenthal.
În anul 1543, în urma Reformei, populația săsească a trecut la lutheranism, iar mănăstirea a fost desființată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică, biserica, cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredințată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete. Astfel, în 12 iulie 1733 au venit din Bratislava opt călugărițe ursuline, fiind primite într-un mod festiv. În 1734, lângă biserică s-a construit mânăstirea propriu-zisă.
În 1769, clădirea a fost extinsă (banii fiind oferiți călugărițelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face față noii instituții care se va ridica aici, adică școala catolică. Lucrările au fost terminate în 1772, costând 38.821 de guldeni.
Desființarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraș odată cu administrația habsburgică), de către împăratul Iosif al II-lea, va face ca multe dintre activitățile acestora să fie preluate de către alte ordine călugărești. În Sibiu, ursulinele au preluat de la iezuiții alungați din cetate rolul educațional pe care îl aveau. Astfel în 1789, ele au deschis școala elementară catolică numită Școala Normală k.u.k. (Școala Națională a Marelui Principat). Școala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcționa din anul 1774. Școala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) a fost una dintre școlile de elită ale orașului, aici învățând copii ai familiilor bogate, care doreau o educație într-un mediu german după un tipic iezuit. În perioada interbelică, aici funcționa atât școala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât și Gimnaziul de fete (romano-catolic) „Sf. Ursula”. În anul 1948, școala a fost desființată.
În perioada comunistă, aici a funcționat Liceul Pedagogic, care, după 1990, și-a schimbat denumirea în Colegiul Pedagogic „Andrei Șaguna”. În 2010, colegiul s-a mutat pe Aleea Turnu Roșu.
