EDITORIAL: Turma se vede după păstor

Mi-am amintit astăzi o vorbă din bătrâni, de la noi din zonă: turma se vede după păstor. Ca majoritatea vorbelor cu tâlc din vremuri fără internet şi copy-paste, semnificaţia acestor câteva cuvinte este maximă. Mi-am amintit aceste vorbe când treceam pe lângă Inspectoratul Şcolar. Implicat fiind emoţional în dorinţa de calitate a sistemului educaţional românesc, dar mai ales sibian, m-a luat aşa un gust amar. Mi-am adus aminte de şedinţa de la prefectură unde inspectorul şcolar general dădea din colţ în colţ şi nu era capabil de un răspuns adevărat. Nu minţea… era evident că habar nu avea ce păstoreşte. Am documentat şi scris deunăzi un articol cu soţul unei inspectoare şcolare care face bani buni din contracte cu o primăria comunală cu pungă mare. Apoi mi-am amintit de scandalul din vară a directorilor de şcoli care pleacă din funcţii pe capete… cu lehamite la adresa sistemului şi birocraţiei. Parcă aş fi Marcel Proust cu amintirile în lanţ.

Am realizat că o bubă în tot acest sistem educaţional corupt şi corupător de minţi este însăşi existenţa unui Inspectorat Şcolar. O instituţie care sincer nu îşi are sensul. Cu ce se ocupă efectiv aceasta şi oamenii de acolo? Cu transmiterea mesajelor de ministerul de resort către şcoli, cu presiunea pe directori pentru a da raportări peste raportări, cu verificarea ca pilele lui X şi Y să ia pasturile bune la oraş, cu creşterea nejustificată şi fără scop final a birocraţiei.
Şi extrapolând multe alte instituţii deconcentrate (cum se numesc, deşi mai bine le-ar spune deconcentrante) nu îşi justifică existenţa şi numărul de angajaţi.

Să ne imaginăm o Românie fără inspectorate şcolare şi birocraţia aferentă. Fără presiuni pe directori şi cu autonomie locală educaţională. Fără şedinţe de Inspectorat cu tras de urechi profesori cu state vechi de nişte trepăduşi numiţi politic. Poate acesta ar fi un prim pas înainte pentru o educaţie calitativă şi nu doar cantitativă, ca astăzi. Revin la turma păstorului. În judeţul Sibiu turma arată rău. Tot mai rău de la un Inspector General la altul. Unii profesori mai bătrâni îşi mai aduc aminte de un Catrina sau Iohannis la inspectorat. Când jalbele profesorilor mergeau la Bucureşti şi se făcea lobby pe toate canalele pentru a se rezolva câte ceva. În ultimii ani aud că se rezolvă doar apartamente personale…