EDITORIAL: ADIO, LUCIAN BOIA! (VIII)
COSTEL NEACŞU: A început cruciada asasinilor spirituali împotriva conştiinţei noastre de neam şi a Istoriei românilor:ADIO, LUCIAN BOIA! (VIII)
Textul de faţă este o replică la trei din cărţile scrise de Lucian Boia: „Două secole de mitologie naţională” (sursa I), „România. Ţară de frontieră a Europei” (II), „De ce este România altfel?” (III).
Românii – antisemiţi ?
Existenţa tumultoasă a evreilor în România, culminând cu forţarea obţinerii dreptului de cetăţenie română, a creat o stare de animozitate în societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Abuzurile lor contra intereselor românilor i-au determinat pe foarte mulţi intelectuali de vază ai ţării noastre să protesteze din simţ patriotic, de-a lungul vremii, în numele apărării intereselor naţionale: Eminescu, Slavici, Iorga, Kogălniceanu, Haşdeu, Goga, Xenopol, Bolliac, Conta, Brătianu etc. Toţi aceştia, conform Raportului final al C.I.S.H., sunt consideraţi ca precursori ai antisemitismului. În zilele noastre, personalităţi precum Ghe. Buzatu, Adrian Păunescu, Radu Theodoru, Alex. Mihai Stoenescu, Ion Coja, Corneliu Vadim Tudor etc, tot conform C.I.S.H. , sunt consideraţi ca „extremişti” cu atitudini antisemite. Lucian Boia afirmă că antisemitismul în societatea românească a fost larg răspândit şi
s-ar menţine şi azi la cote îngrijorătoare: „Românilor nu le place să se spună despre ei că sunt sau au fost antisemiţi. Adevărul e că antisemitismul a fost destul de larg răspândit în societatea românească” (III, pg.37); „Până şi astăzi, într-o Românie aproape fără evrei, antisemitismul s-ar menţine la cote îngrijorătoare, fie prin izbucniri explicite, fie în stare latentă. Cu alte cuvinte, românii nu s-ar fi vindecat pe deplin” (II, pg.223). Cuvintele acestea, grele pentru români şi România, „certifică” într-un fel acţiunile concertate prin care evreii formulează faţă de Statul Român o serie de revendicări în numele Holocaustului din Al Doilea Război Mondial!
Că ar fi vorba de un antisemitism al zilelor noastre sau de unul din trecut, cum susţine Boia, în asentimentul deplin al unora dintre liderii organizaţiilor evreieşti, important rămâne faptul că România este taxată de a fi o „societate antisemită” (II, pg.223) care „trebuie” să plătească organizaţiilor evreieşti, ca despăgubiri pentru morţii lor din Al Doilea Război Mondial, incredibila sumă de 50 miliarde $ (sau echivalentul ei)! Poate însă nici nu se cunoaşte, din cauza unei prese preocupate mai degrabă de soarta Biancăi Drăguşanu, a can-canurilor oferite nesăţios unei societăţi ce s-ar vrea cât mai grabnic cretinizată, că România este responsabilizată ca fiind o ţară rasistă, printr-un atac fără precedent al Comisiei Wiesel la adresa demnităţii noastre naţionale, aruncându-se vina asupra întregii populaţii pentru că ţara noastră ar figura pe locul doi în ce priveşte vina morţii a 420.000 de evrei în Al Doilea Război Mondial! Nu contează pentru Comisie că Enciclopedia iudaică plasează România pe locul 10 în reprimarea evreilor (cu 40.000 de morţi), nici că s-au inclus şi evreii din Transilvania aflată sub administraţie horthystă, nici că estimarea s-a făcut în contextul în care se îngrădeşte libertatea de exprimare a istoricilor români pe acest subiect etc! Că istoria s-ar cuveni să aibă ultimul cuvânt, nu politica de forţă, o spune până şi preşedintele auto declarat ateu Ion Iliescu: „Ar fi o impietate să ocultăm aceste tragedii, aşa cum s-a procedat multă vreme, sau să le banalizăm printr-o controversă în care statistica n-are cum să deţină rolul principal… Să-mi îngăduiţi, însă, o consideraţie… că nici punerea pe seama românilor a unui număr de victime umflat artificial, tocmai spre a impresiona şi a stârni un mare impact mediatic, nu este un mod de a servi adevărul şi prietenia. Din fericire, asemenea atitudini sunt izolate şi trecătoare, sortite a dispărea atunci când şi istoricii români vor aborda, la rândul lor, această temă sensibilă şi vor pune reflectorul ştiinţei, atât pe ceea ce a fost întunecat şi grav, cât şi pe acel unicat al istoriei universale contemporane, care a fost, totuşi, sabotarea de către omenia românilor a soluţiei finale hitleriste”! Iar ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze, dincolo de faptul că unii reprezentanţi ai statului nostru au cedat condiţiilor evreieşti impuse „în spatele uşilor închise”, este că implicit s-a dat „mână liberă” a ni se falsifica Istoria românilor în sensul confecţionării imaginii unui neam de criminali şi nu de eroi! Să nu fie oare eroi cei care, în duhul dreptăţii civice şi al ordinii statului, se apără în faţa faptelor dezonorante îndreptate împotriva ţării lor? La această întrebare răspunde atât de avizat un eminent istoric, profesorul universitar sibian Corvin Lupu, care, în calitatea sa de reprezentant în delegaţia Academiei Române a afirmat, în 2006, la Congresul Mondial de Istorie Economică de la Helsinki: „Evenimentele petrecute în perioada iunie 1940 – iulie 1941 (…) cei care au deschis primii seria agresiunilor împotriva instituţiilor statului român au fost evreii. Acest lucru nu scuză decât parţial reacţiile antievreieşti pe care le-au avut unii cetăţeni români, de diverse convingeri politice şi poziţii sociale, care au comis acte de violenţă, până la crime sau persecuţii de orice fel, împotriva unor evrei care nu erau vinovaţi de săvârşirea unor acte antiromâneşti. Cert este că reacţiile antievreieşti ale românilor au fost replici la agresiunile declanşate de evrei împotriva românilor” (revista Transilvania, nr.8/2008, pg.3).
În schimb, Boia nu aminteşte nimic despre holocaustul roşu petrecut în România, adică despre genocidul autorităţilor comuniste la care au participat sovieto-evreii. Dimpotrivă, nu are nici o remuşcare, deşi ştie foarte bine cât rău ne-au făcut ocupanţii de la Răsărit, el afirmând cu o dezinvoltură agasantă că „evreii din România nici nu ar fi avut motive să îi respingă pe sovietici”(III, pg.226) şi că noi, românii, „am avea toate motivele să ne gândim cu nostalgie la evreii plecaţi din România” (II, pg.228)… Mai degrabă nostalgic este Lucian Boia, dacă ne gândim că, mai zilele trecute, a rostit un discurs în deschiderea Congresului Mondial Evreiesc desfăşurat la Bucureşti! Gestul lui semnifică, pentru cine înţelege nuanţele dedesubturilor „afacerii”, statutului său de unealtă în vastul proces wieselian al „punerii” la colţ a României!
COSTEL NEACŞU – Liga Scriitorilor din România
