Pe 23 ianuarie, sărbătorim Ziua internațională a scrisului de mână
Ziua Internațională a scrisului de mână ne reamintește că deși trăim într-o lume a ecranelor și a butoanelor, tot ar fi păcat să ne pierdem o asemenea abilitate.
Această dată, la care este celebrată Ziua mondială a scrisului de mână, coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, devenit notoriu datorită semnăturii sale, deosebit de lizibile și de interesante, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris (Writing Instrument Manufacturers Association, WIMA), care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.
Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la teoria grafologiei a avut-o și filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872- 29 iulie 1956).
Oamenii de știință au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, după care poate fi creat profilul unui om. Acestea sunt: mărimea literelor, forma și înclinarea lor, direcția scrisului de mână, presiunea și viteza scrisului, precum și forma liniei de bază a rândurilor.
Potrivit specialiștilor, scrisul de mână îmbunătățește abilitățile cognitive, în special în cazul copiilor. Scriind litere, cuvinte și propoziții, copiii își antrenează mult mai bine creierul decât atunci când învață folosindu-se de tehnologie. Când scriem de mână, când ne concentram asupra a ceea ce scriem și suntem atenți și la modul în care ținem stiloul, sunt activate regiunile responsabile de gândit, memorie și limbaj.
