fbpx
INCARCARE

Ce anume cauti?

Sănătate

Medicul Lavinia Danciu a trimis o scrisoare deschisă cadrelor medicale sibiene

Lavinia Danciu a promovat concursul pentru funcția de director medical al Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu

Cu ocazia Zilei Internaționale fără Tutun, marcată anual în data de 31 Mai, medicul Lavinia Danciu a trimis o scrisoare deschisă către cadrele medicale din județul Sibiu prin intermediul căreia îi îndeamnă să se alăture demersului Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu și să îndemne populația să renunțe la fumat.

Vă redăm integral scrisoarea acesteia:

Stimați colegi,

Sănătatea plămânilor populației este o permanentă prioritate pentru Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, multe dintre bolile tratate de noi fiind o consecință directă a fumatului. Bronhopneumopatia Obstructivă Cronică (BPOC) și cancerul bronho-pulmonar sunt cele mai frecvente afecțiuni cronice cauzate de consumul de tutun.  De asemenea, fumatul influențează negativ evoluția tuturor bolilor respiratorii.

De aceea, cu ocazia Zilei Internaționale fără Tutun, marcată anual în data de 31 Mai, Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, prin organizarea Săptămânii Antifumat (24 – 31 mai), dorește să tragă un semnal de alarmă cu privire la consecințele nocive pe care consumul de tutun le produce asupra sănătății. Trebuie să fim conștienți că prin fiecare țigară pe care alegem să o fumăm pierdem minute din viața noastră, pierdem sănătate, pierdem vitalitate și timp petrecut alături de cei dragi.

 Această acțiune este cu atât mai necesară cu cât ne aflăm în pandemia COVID-19, iar studiile efectuate până în prezent sugerează că fumătorii prezintă un risc mai mare de a face forme severe de COVID-19 comparativ cu nefumătorii, pacientii spitalizați necesitând internarea în secția ATI și ventilație mecanică, iar evoluția bolii poate duce în final la deces.

Dovezile ştiinţifice indică faptul că sfaturile venite din partea unui medic sporesc semnificativ rata de abstinenţă de la fumat. Eficacitatea unor sfaturi minimale, clare și concise privind renunțarea la fumat este foarte bună atunci când durata intervenţiei medicului este de 3-5 minute, ea ducând la o rată ridicată de renunțare la consumul de tutun, pe termen lung. Consilierea anti fumat realizată de un cadru medical are un impact substanţial asupra sănătăţii publice, datorită numărului mare de fumători care consultă un clinician în fiecare an. Sunt vizate toate cadrele medicale – mai precis, medicii de familie, medicii specialişti și asistentele medicale.

Conform Studiului Global privind Tutunul la Adulți (GATS) 2018, în România, procentul de fumători sfătuiți de către furnizorii de asistență medicală să renunțe la fumat a scăzut semnificativ, de la 67% în 2011 la 57% în 2018. Aceeași tendință a fost observată în cazul tentativelor de renunțare la fumat (38% dintre fumătorii curenți au avut o tentativă de renunțare la fumat în 2011, comparativ cu aproximativ 23% în 2018).

Prin urmare, vă adresăm invitația de a vă alătura demersului nostru de conștientizare a populației cu privire la pericolul pe care fumatul îl reprezintă pentru sănătate și vă asigurăm că medicii pneumologi din spitalul nostru sunt gata să îi consilieze și să ofere sprijin tuturor cetățenilor care doresc să renunțe la fumat.

Vă anexăm Planul de intervenție pentru renunțarea la fumat, conform recomandărilor generale de conduită terapeutică prevăzute în Ghidul de Renunțare la fumat și asistență de specialitate a Fumătorului, elaborat de Societatea Română de Pneumologie.

În numele Colectivului Medical al Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu,  vă mulțumim pentru buna  colaborare,

Cu aleasă considerație,

Dr. Lavinia Danciu,

Director Medical Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu

 

 

RECOMANDĂRI GENERALE DE CONDUITĂ TERAPEUTICĂ sunt prevăzute în Ghidul de Renunțare la fumat și asistență de specialitate a Fumătorului, elaborat de Societatea Română de Pneumologie. Intervenţia terapeutică este obligatorie pentru toţi pacienții diagnosticaţi cu dependenţă nicotinică. Orice fumător identificat prin consult medical trebuie să primească asistenţă medicală adecvată în scopul opririi fumatului.

În condiţiile prezente ale asigurării asistenţei medicale pentru fumători din România, cei mai mulţi pacienţi fac parte din categoria celor care nu au avut anterior nici un dialog cu cadre medicale despre consumul de tutun şi nu posedă cunoştinţe elementare despre nocivitatea acestuia asupra sănătăţii. Alteori, este vorba despre pacienţi care au primit recomandări verbale sumare de a opri fumatul şi doar o minoritate este reprezentată de pacienţi avizaţi, care au primit sfatul minimal sau au consultat cabinete de renunţare la fumat.

Pentru toate aceste categorii de fumători, asistarea de rutină, standardizată la toate nivelele de îngrijire medicală şi introducerea pacienţilor într-un algoritm de asistenţă cu scopul renunţării la fumat, se va dovedi benefică şi eficace.

În funcţie de motivaţia pacientului de a renunţa la fumat, această evaluare iniţială a statusului fumatului poate deschide calea spre etapa a doua a algoritmului: o intervenţie medicală în vederea opririi fumatului.

Concret, în funcţie de toate variabilele descrise mai sus, există următoarele situaţii mai frecvente, după cum sunt sugerate şi în fig.1:

  1. Pacientul este fumător şi doreşte să renunţe la fumat – se va prescrie terapie farmacologică eficientă. Aceasta poate fi asociată cu terapie cognitive comportamentală sau nu. Este indicată adresarea la un specialist instruit în consiliere pentru renunţarea la fumat. (2, 3) 27
  2. Pacientul este fumător şi nu doreşte să renunţe la fumat – va primi sfatul minimal antifumat. Această intervenţie nu va conduce la obţinerea sevrajului tabagic, dar va contribui la crearea unei motivaţii viitoare pentru renunţare la fumat. Este indicată aplicarea algoritmului celor 5 R care prevede relevarea motivaţiei de a renunţa, a riscurilor posibile pentru sănătate, a recompensei prin sevraj, a obstacolelor şi a necesităţii repetării intervenţei pentru succes
  3. Pacientul a fost fumător şi a renunţat la fumat – va primi intervenţii minime de consiliere cognitiv-comportamentală în vederea menţinerii abstinenţei şi prevenirii recidivei fumatului. Dacă pacientul semnalează simptome de sevraj sau revenirea apetitului de a fuma, este indicat să primească consiliere într-un cabinet de renunţare la fumat specializat-nivelul 2- iar pentru cei care au renunţat şi menţin abstinenţa fără dificultăţi, aceste intervenţii sunt suficiente în cabinete de medicină primară-nivelul 1.
  4. Pacientul nu a fumat niciodată – nu este nevoie decât de reconfirmarea la fiecare vizită a statusului iniţial de nefumător însoţită de recomandarea scurtă, prin mesaje sanogene de menţinere a abstinenţei. Aceste intervenţii minore sunt simple şi pot fi asigurate doar de nivelul 1 de asistenţă a fumătorilor.

 

Intervenţia terapeutică primară: sfatul minimal pentru renunţarea la fumat

Acordarea obligatorie a sfatului minimal în vederea renunţării la fumat de catre toate cadrele medicale

Toţi medicii ar trebui să recomande fiecărui pacient fumător să renunţe la fumat. Există dovezi conform cărora sfatul medicului creşte semnificativ rata abstinenţei la fumat.   Meta-analiza a 7 studii care au evaluat eficienţa sfatului medical pentru renunţarea la fumat a observat o durată a interventiei medicului de 3 – 5 minute. Datele demonstrează că un sfat mininal din partea medicului creşte rata abstinenţei la fumat pe termen lung.

Sfatul pentru renunţarea la fumat oferit de orice furnizor de servicii medicale a crescut semnificativ rata renunţării. Analiza timpului total al contactului cu pacientul în acest scop indică faptul că o consiliere minimă oferită de o mare varietate de clinicieni creşte rata abstinenţei la fumat pe termen lung.  De asemenea, studiile arată că medicii dentişti şi tehnicienii dentari pot fi eficienţi în evaluarea şi consilierea fumătorilor în vederea opririi fumatului. Dat fiind numărul mare de fumători care se prezintă la un clinician în fiecare an, sfatul minimal poate avea un impact substanţial asupra sănătăţii publice.

Plan general valabil de activitate pentru toate categoriile de personal implicate în activitatea de asistare a fumătorilor.

– Evaluarea statutului de fumător, pentru fiecare pacient, la fiecare vizită medicală;

– Încurajarea tuturor fumătorilor să renunţe la fumat;

– Oferirea de consiliere celor care sunt interesaţi de renunţarea la fumat;

– Când este posibil, îndrumarea spre specialistul în consiliere antitabagică;

– Recomandarea fumătorilor care vor să renunţe la fumat să folosească substituienţii de nicotină (substitutele nicotinice se pot procura fără prescripție medicală), cu oferirea de informaţii precise şi sfaturi despre utilizarea acestora.

Recomandări pentru medicii de familie

  1. Medicii de familie trebuie să sfătuiască fumătorii zilnici să oprească fumatul, în cursul consultaţiilor de rutină, cel puţin o dată pe an şi să recomande substitute nicotinice sau terapie non nicotinică. Este recomandabil să se consemneze răspunsul pacientului la aceste demersuri în dosarul lui medical şi să se programeze la specialist în consiliere de nivel 2, acolo unde este indicat.

2.Medicii de familie şi asistentele lor trebuie să fie instruiţi în mod suficient teoretic şi practic pentru a fi capabili să ofere sfatul minimal antifumat, să asiste o tentativă de renunţare la fumat şi să poată face o indicaţie justă de tratament.

 

 

  1. 2. Recomandări generale privind consilierea antitabagică pentru toate serviciile medicale.

Fundamentul strategiei de consiliere antitabagică include sfaturile despre terapia medicamentoasă şi modul de utilizare al acesteia. Aceste intervenţii ar trebui să fie integrate în îngrijirea primară şi ar trebui să fie utilizate de medici indiferent de specialitate. Fumătorii care nu pot renunţa doar prin acţiunea iniţială (voinţă proprie, sfat minimal medical) ar trebui să primească ulterior tratament de specialitate.  Această strategie nu este încă răspândită în practica generală, dar un program de consiliere antitabagică ar trebui să fie iniţiat în îngrijirea primară şi susţinut de intervenţii într-o clinică specializată. Intervenţiile complexe în consilierea antitabagică sunt eficace, tratamentul este extrem de util în menţinerea stării de sănătate a populaţiei, mai mult chiar decât multe alte intervenţii medicale. Unul din principalele efecte ale sfatului minimal este să le ofere celor care doresc să renunţe la fumat o motivaţie, ceea ce va creşte rata renunţării la fumat. Mulţi fumători nu pot renunţa la fumat fără un ajutor susţinut în acest sens, mai ales mari fumători care prezintă un risc crescut în a dezvolta boli legate de fumat, aceştia fiind fumătorii care au cea mai mare nevoie de ajutor calificat. Un serviciu de specialitate ar avea cel puţin două funcţii esenţiale: să ajute fumătorii care nu pot renunţa prin acţiunea iniţială, şi să educe şi să susţină alte cadre medicale să ofere intervenţii pentru consilierea antitabagică. Asistenţa de specialitate prin consilierea antitabagică pentru fumătorii motivaţi, individual şi în grup, este eficientă şi este cost-eficientă. Poate fi oferită eficient de către specialişti cu experienţă şi aptitudini în acest sens, indiferent de disciplina lor profesională. Tuturor fumătorilor ar trebui să li se ofere sau să fie încurajaţi să folosească terapia medicamentoasă, atunci când nu există contraindicaţii.

Recomandări pentru toţi specialiştii în consilierea antitabagică privind consilierea de grup:

  1. Consilierea antitabagică ar trebui să fie efectuată în grupuri mici, în aproximativ 5 şedinţe de câte 1 oră timp de o lună, să includă asistenţă psihologică, să beneficieze de un suport social, şi de monitorizare periodică (Nivel de dovadă A)
  2. Asistenţa de specialitate în consilierea antitabagică ar trebui să încurajeze utilizarea terapiei medicamentoase, precum şi sfaturi clare şi instrucţiuni cu privire la modul de utilizare (nivel de dovadă A).

Restricţiile impuse de timp şi fondurile băneşti vor determina calitatea serviciilor oferite. Pentru un serviciu de specialitate, terapia în grup are un raport cost-eficienţă mai bun. În cadrul unui astfel de serviciu, tratamentul individual se oferă acelora care din anumite motive nu doresc să fie trataţi în grupuri sau sunt incapabili să participe.

 Recomandări pentru consilierea pacienţilor spitalizaţi

Spitalizarea reprezintă un prilej favorabil de a interveni pentru oprirea fumatului, prin sfatul minimal sau intervenţii cu un grad mai ridicat de complexitate efectuate de către personal cu calificare în domeniu, de la caz la caz şi în funcţie de posibilităţile respectivei instituţii. Argumentele specifice ale medicului care pledează pentru renunţarea la fumat se vor referi la: recuperarea după afecţiunea tratată în spital, pregătirea preoperatorie, diagnosticarea în spital a unei afecţiuni datorate fumatului etc.

Este dezirabil ca, în următorii ani, aceste servicii să poată fi asigurate de cât mai multe spitale din România, începând cu spitalele mari, de referinţă, crescându-se astfel rata de potenţiali pacienţi ai centrelor de renunţare la fumat şi contribuindu-se la promovarea la scară naţională a acestei activităţi.

Sugerăm o abordare elementară, simplă şi rapidă, pe prototipul sfatului minimal oferit de medicul de familie, urmat de indicaţia de adresare la cabinetul unui specialist sau de iniţierea curei de terapie farmacologică, dacă pacientul doreşte sau nu are posibilitatea accesului la un centru specializat.

Trebuie constituite baze de date cu toţi pacienţii asistaţi şi transmise aceste date medicului lor de familie, pentru a exista o evidenţă centralizată a intervenţiilor de care beneficiază un fumător. Totodată, implementarea acestor servicii medicale în activitatea cotidiană a spitalului se va face în paralel cu evaluarea de rutină a statusului de fumător şi cu accedarea la statutul de “Spital fără fumat”, condiţie care impune o sumă de măsuri şi politici pentru sănătatea pacienţilor şi a personalului, făcând mai facilă acordarea de intervenţii medicale pentru oprirea fumatului în unitatea respectivă. Revizuirea datelor din literatură a relevat că un procent de 5% dintre pacienţii spitalizaţi reuşesc să oprească fumatul, ca urmare a acestor intervenţii. Se recomandă ca personalul medical din spitale să determine obligatoriu statusul fumatului şi să acorde sfatul minimal în vederea renunţării la fumat pentru toţi pacienţii internaţi, asigurând asistenţă celor care doresc să oprească fumatul. Totodată recomandăm informarea pacienţilor cu privire la statutul de spitale fără fumat.

 

Recomandări de tratament la gravide. Fumatul în timpul sarcinii

 

Se recomandă gravidelor să primească consiliere psiho-socială individuală pentru renunţarea la fumat, nu numai sfat minimal.  Renunţarea precoce e cea mai avantajoasă pentru mamă şi făt şi aduce beneficii în orice moment al sarcinii. Ajutorul trebuie oferit la prima vizită pre-natală şi pe parcursul sarcinii.

Intervenţiile de consiliere antitabagică din timpul sarcinii sunt eficiente şi ar trebui folosite în mod curent. Există dovezi ale eficienţei intervenţiei la gravide prin sfat minimal, cursuri structurate de consiliere antitabagică şi broşuri de auto-ajutor.

(1) Şedinţele de consiliere cu durată peste 10 minute şi prin materiale tipărite au crescut renunţarea la fumat de la 8% (fără intervenţie sau îngrijirea uzuală) la 15%.

(2) Renunţarea la fumat trebuie să fie bruscă, cu participarea obstetricianului şi a soţului.

(3) Unele cadre medicale au tendinţa de a recomanda în primul rând reducerea treptată a numărului de ţigări decât renunţarea bruscă la fumat, ceea ce nu este o soluţie potrivită.

(4) Beneficiul substituienţilor de nicotină depăşeşte riscurile fumatului pentru femeile însărcinate fumătoare, cu indicaţia de utilizare doar dacă gravidele nu pot renunţa fără terapie.

(5) Însă în acest moment, pentru femeile însărcinate fumătoare, substituţia nicotinică este contraindicată în multe ţări. Comitetul Ştiinţific asupra Fumatului şi Stării de Sănătate  recomandă continuarea studierii eficienţei şi siguranţei utilizării înlocuitorilor de nicotină pentru femeile însărcinate fumătoare. Intervenţii psiho-sociale. Studiile au analizat două perioade: abstinenţa înainte de naştere (> 24 saptămîni de sarcină) şi o abstinenţă mai mare de 5 luni postpartum.

(6) O consiliere la femeile însărcinate constă în recomandarea de a opri fumatul, suplimentată prin punerea la dispoziţie a materialelor scrise şi a programelor de renunţare la fumat. Intervenţiile psihosociale sunt mult mai de folos dacă consilierea are loc în timpul sarcinii.

(8) Rezultatele referitoare la consilierea postpartum sunt pozitive. Fumatul în timpul sarcinii expune mama riscului de avort spontan, deces subit al fătului, naştere de feţi morţi sau cu greutate mică şi poate da tulburări de comportament şi emoţionale în copilărie.

(9) Multe femei sunt motivate să renunţe la fumat în timpul sarcinii, iar cei care lucrează în domeniul sanitar pot profita de acest moment prin a arăta că renunţarea va reduce riscul asupra 76 fătului, cu efecte benefice şi postpartum pentru mamă şi copil.

(10) Evaluarea statusului de fumător e importantă, mai ales la ex-fumătoare, pentru riscul de recădere.

(11) Renunţarea la fumat încă de la începutul sarcinii e benefică, dar beneficii pentru sănătate sunt observate chiar dacă renunţarea are loc mai târziu.

(12) Se estimează că pînă la 20 % din naşterile cu feţi cu greutate mică pot fi evitate prin renunţarea la fumat în timpul sarcinii.

(13) De aceea, o femeie gravidă care fumează trebuie sa primescă suport în a renunţa la fumat pe toată perioada sarcinii. Femeile trebuie să ştie şi că fumatul poate să le scadă fertilitatea.

(14) Femeile care au renunţat la fumat după luna 6 de sarcină au avut o rată mai mare de recidivă în perioada postpartum.

(15) Recăderile postpartum pot fi reduse prin discuţii cu mamele şi explicarea consecinţelor fumatului asupra copiilor (infecţii repiratorii, astm).

(16) Rezultatul meta-analizelor arată eficienţa materialelor de suport pentru renunţare, comparată cu neacordarea unei asistenţe în timpul sarcinii

Eficienţa medicaţiei la gravide

Datele despre eficienţa substituenţilor de nicotină la femeile însărcinate includ 3 studii controlate, randomizate. Nu sau observat diferenţe semnificative la rata de renunţare, numărul de ţigări fumate, greutatea la naştere sau naşterile premature. (18) Femeile din grupul cu terapie comportamentală şi substituienţi de nicotină au renunţat în procent mai mare la fumat la 7 saptămâni după randomizare (29 % vs 10 %) şi la săptămâna 38 de sarcină (22 % vs 10 %), dar studiul a fost oprit înainte de termen din motive de siguranţă. (19) Datorită acestor rezultate, nu s-au făcut recomandări privind siguranţa medicaţiei în timpul sarcinii.

Siguranţa medicaţiei la gravide. Fumatul în timpul sarcinii este factorul de morbiditate şi mortalitate care poate fi modificat cel mai simplu. (20) Efectele adverse ale fumatului în timpul sarcinii includ riscul de avort spontan, naştere prematură, dezlipire de placentă, întârziere în creşterea fătului, şi alte riscuri privind sănătatea mamei şi fătului.  Nivelul crescut de monoxid de carbon are efecte neuro-teratogene.  Stresul oxidativ contribuie la creşterea riscului de complicaţii trombotice, prin scăderea oxidului nitric, contribuind la vasoconstricţie placentară şi naştere prematură.  Nicotina produce insuficienţă utero-placentară prin vasoconstricţie, neurotoxicitate cu dezvoltarea întârziată a creierului.

Expunerea mamei la nicotina din plasturi sau gumă a arătat puţine efecte hemodinamice asupra mamei şi fătului, mult mai mici decît dacă ar fuma. Studiul Wisborg a inclus 250 de femei randomizate cărora li s-au administrat plasturi cu nicotină (15 mg) sau placebo pentru 11 săptămâni, fără efecte adverse severe ale nicotinei.  Greutatea la naştere a fost semnificativ mai mare la cei din grupul de studiu, posibil datorită reducerii consumului de ţigări. Studiul Pollack  a randomizat 181 femei cu psihoterapie şi psihoterapie cu 77 înlocuitori de nicotină (plasturi, gumă sau pastile). Mai mult din jumătate dintre femei au ales plasturii cu nicotină, cu doza ajustabilă în funcţie de numărul de ţigări fumate înainte de intrarea în studiu şi au avut rate semnificativ mai mari de renunţare. Studiul a fost însă întrerupt de Data Safety Monitoring Board datorită incidenţei mai mari (30% vs 17%) a efectelor adverse, cel mai frecvent efect fiind naşterea înainte de termen (autorii concluzionând că studiul nu poate fi publicat). Un studiu retrospectiv, cu deficienţe de metodologie ce fac dificilă interpretarea, a arătat că folosirea susbstituienţilor de nicotină la gravide în primele 12 săptămîni de sarcină a fost asociat cu creşterea redusă dar marginal semnificativă a malformaţiilor congenitale, comparativ cu mamele care au fumat în primul trimestru de sarcină. Deasemenea, există îngrijorarea că pot interveni avorturi spontane nedescoperite la femeile însărcinate ce continuă să fumeze. Majoritatea femeilor folosesc substituienţi de nicotină în trimestrele 2 şi 3 de sarcină, fără să fie raportate efecte adverse. Un medicament este sigur dacă beneficiile depăşesc riscurile. Nicotina are efecte adverse asupra fătului, iar utilizarea substituienţilor de nicotină expune gravidele unui risc încă insuficient evaluat.

 

Recomandări de tratament la tineri sub 18 ani

Se recomandă medicilor să întrebe adolescenţii şi copiii despre consumul de tutun şi să transmită un mesaj clar despre importanţa renunţării totale la ţigări sau produse de tutun. (Nivel de dovadă = C). Se recomandă consilierea adolescenţilor fumători pentru a-i ajuta să renunţe la fumat.(Nivel de dovadă = B)

Se poate lua în considerare, pentru a proteja copiii de fumatul pasiv, indicaţia către clinicieni de a întreba părinţii dacă fumează, oferindu-le sfaturi pentru a-i ajuta să renunţe. Consilierea în clinicile pediatrice este eficientă, cu creşterea numărul de părinţi care au oprit fumatul. (Nivel de dovadă = B)

În Statele Unite, în fiecare zi aproximativ 4000 de copii şi adolescenţi sub vîrsta de 18 ani încep să fumeze şi se estimează că 1200 dintre aceştia devin fumători zilnici.  Tinerii încep să folosească tutunul cu regularitate din motive sociale şi parentale, datorită reclamelor şi filmelor, pentru controlul greutăţii şi din curiozitate. Dependenţa de nicotină apare rapid, chiar şi la adolescenţi. Datorită importanţei prevenţiei primare, clinicienii trebuie să ofere informaţii adolescenţilor şi părinţilor. Deoarece consumul de tutun începe adesea în pre-adolescenţă, medicii trebuie să intervină la această grupă de vârstă. Revizuirile recente ale studiilor privind prevenirea fumatului la adolescenţi, arată eficienţa limitată a acestora. O analiză naţională a programelor de renunţare la fumat din 2007, arată lipsa acestora în 78 comunitaţile care au nevoie, şi de aceea prevalenţa fumatului la tineri e în creştere. Strategiile de prevenţie utile în cele mai multe cazuri pot fi găsite în Raportul Institutului de Medicină “Growing Up Tobacco Free” şi în “2000 Surgeon General’s Report Reducing Tobacco Use”.

 

Tinerii subestimează dependenţa de nicotină

Adolescenţii fumători ocazional sau zilnic cred că se pot lăsa oricând de fumat. În realitate, numai aproximativ 4% dintre fumătorii cu vâsta 12 -19 ani reuşesc să renunţe la fumat în fiecare an, cu o rată de eşec mai mare decât la fumătorii adulţi.  Însă adolescenţii sunt foarte interesaţi să renunţe: 82% din cei cu vârsta 11 – 19 ani se gândesc să renunţe, iar 77% au avut în ultimul an serioase încercări de a renunţa.  Încercările adolescenţilor sunt rareori planificate, alegând să renunţe fără ajutor, însă tinerii care participă la programele de renunţare la fumat au şanse duble de a reuşi.  Tratamentele folosite la copii şi adolescenţi Consilierea O analiză din 2008 a şapte studii a arătat că utilizarea consilierii dublează abstinenţa pe termen lung în comparaţie cu îngrijirea obişnuită sau fără tratament. Consilierea a inclus sfat minimal, materiale scrise şi trimiterea la un specialist.  Puţinele studii despre tehnicile de consiliere prezintă intervenţii ce variază în intensitate, formă şi conţinut. Principalul scop al acestor intervenţii constă în a îmbunătăţii motivaţia, a stabili scopuri şi a preveni recidiva. Rezultate favorabile există la grupurile bazate pe terapie socială şi cognitivă, comparativ cu grupurile care participă la scurte expuneri de 10-20 minute. Intervenţiile trebuie să fie pe măsura nivelului de înţelegere a fiecărei categorii de vârstă (diferit pentru 12 ani şi 18 ani). Consilierea suplimentară este recomandată pentru cei cu vârsta 18 – 24 ani.  Studii recente arată că 33-35% dintre fumătorii tineri sunt identificaţi şi sfătuiţi să renunţe de către medici şi 20 % de stomatologi. Acceptarea asistenţei pentru a renunţa a fost raportată în 42 % din cazuri şi revenirea la medic doar în 16 % din cazuri. Medicii trebuie să utilizeze strategii motivaţionale adaptate pentru adolescenţi. Este important pentru medic să respecte confidenţialitatea, adică să discute în absenţa parinţilor.

 

 

 

 

Consilierea oferită părinţilor la vizita la medic

Consilierea oferită părinţilor în cursul spitalizării copiilor în clinicile de pediatrie creşte interesul părinţilor de a renunţa la fumat, creşte numărul încercărilor de a renunţa şi numărul de părinţi care renunţă la fumat.

 Medicaţia

Substituienţii de nicotină, Vareniclina şi Bupropionul SR, cu toate că prezintă un nivel de siguranţă bun, nu sunt recomandate ca tratament la copii şi adolescenţi, existând puţine dovezi care să arate eficienţă pe termen lung.

Deşi experienţa românească în privinţa consilierii pentru renunţarea la fumat este incipientă, menţionăm derularea începând din 2007 a programului naţional “Adolescenţii renunţă la fumat” finanţat de Ministerul Sănătăţii Publice din România. Acesta se adresează renunţării la fumat în rândul adolescenţilor de liceu, prin tehnici interactive de consiliere şi educare, stimulente şi premierea celor care dovedesc abstinenţa la finele a 6 sesiuni de lucru. Programul este coordonat de Spitalul de Pneumologie Iaşi (autorii programului în Romania sunt Reţeaua pentru Prevenirea Fumatului din România prin Asociaţia Aer Pur România şi conf. dr. Antigona Trofor de la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” din Iaşi). Un alt mod de a asista elevii de vârstă gimnazială în problematica tentaţiei de a fuma debutează în 2008, printr-un program de asemeni finanţat de Ministerul Sănătăţii Publice, care dezvoltă abilităţi de refuz al consumului de tutun, prin metode atractive : video-lecţii şi premii la final. (50) Autorii programului în România sunt Asociaţia Aer Pur România şi dr. Lucia Lotrean de la Universitatea de Medicină şi Farmacie «Iuliu Haţieganu» din Cluj.

Recomandări de tratament la grupuri specifice de populaţie şi comorbidităţi

Mulţi factori pot influenţa acceptabilitatea, uzul şi eficienţa tratamentelor împotriva dependenţei de tutun. Intervenţiile ar trebui adaptate după caracteristicile personale sau context: gen, rasă/etnie, vârstă, comorbidităţi, internări în spital.

Se poate considera că intervenţiile terapeutice sunt eficiente la o varietate de populaţii consumatoare de tutun, cu excepţia cazurilor în care medicaţia este contraindicată sau a grupurilor specifice la care medicaţia s-a dovedit a fi ineficientă (femei însărcinate, consumatorii de tutun nefumători, fumătorii moderaţi, adolescenţii).

 

=

Etichete:

Recomandam sa citesti si