fbpx
INCARCARE

Ce anume cauti?

Educatie Judet

Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat însă răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura

Mareșalul Alexandru Averescu a fost o personalitate militară de excepție care și-a dovedit geniul militar pe câmpul de luptă în Marele Război din anii 1916-1918.
Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859 în satul Babele, lângă Ismail, în Principatele Unite. După ce a
absolvit școala primară și un an de seminar la Ismail, a urmat, în 1876, cursurile Școlii de arte și meserii de la București. S-a înrolat ca voluntar în „escadronul de jandarmi călări” din Ismail, apoi a luptat în Războiul de Independență al României, primind gradul de sergent. În anul 1879 s-a înscris la cursurile Școlii divizionare de la mănăstirea Dealu pe care a absolvit-o ca șef de promoție la 15 iulie 1881, când a fost înaintat în gradul de sublocotenent.
Evoluția ulterioară a tănărului Alexandru Averescu a fost fulminantă. A urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia, a devenit apoi profesor la Școala de ofițeri de cavalerie și comandant al escadronului de elevi începând cu anul 1892. În perioada 1894 – 1896 a fost profesor și comandant al Școlii Superioare de Război. Din 1896, timp de doi ani, Averescu a îndeplinit funcția de atașat militar al României la Berlin, iar în perioada 1911 – 1913 a ocupat funcția de șef al Marelui Stat Major Român. Din această funcție a coordonat acțiunile armatei române în campania din Bulgaria, din timpul celui de-al Doilea Război Balcanic.
Alexandru Averescu s-a remarcat în timpul luptelor din Primul Război Mondial, cunoscând înfrângerea prin manevra ratată de la Flămânda din 1916, dar și succesul răsunător prin luptele de la Mărăști și Oituz din 1917. Faima câștigată în timpul Marelui Război avea să-i aducă, la 14 iunie 1930, gradul de mareșal care i-a fost conferit de către regele Carol al II-lea, demnitate primită odată cu Constantin Prezan. Ulterior, mareșalul Alexandru Averescu a fost acceptat în rândul membrilor Academiei Române.
Alexandru Averescu s-a implicat activ și în viața politică românească. A ocupat funcția de prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), de ministru de război (1906-1909) și ministru de externe (1918).
Mareșalul Averescu s-a stins din viață în urma unei crize cardiace, în noaptea de 2/3 octombrie 1938, în locuința sa din București.
În prezent, unul dintre amfiteatrele Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu poartă numele „Mareșal Alexandru Averescu”, în semn de apreciere și respect pentru una dintre personalitățile de excepție ale Armatei României.
Etichete:

Recomandam sa citesti si