Ioana Buta: Când pictez sunt doar eu cu gândurile și emoțiile mele

„Să te așezi la șevalet după o zi de muncă în corporație, asta înseamnă să fii cu adevărat pasionat”, aceasta este descrirea care i se potrivește „mănușă” pictoriției Ioana Buta. Picturile tinerei au fost licitate la diferite evenimente caritabile ajungând nu doar în case sibienilor, nu doar în case din România, ci și în Belgia. După nouă ore petrecute la birou printre acte, când ajunge acasă își găsește liniștea și își lasă gândurile să evadeze liber pe pânza albă de pe șevalet. Pictorița sibiană și-a dăruit o parte dintre tablourile sale pentru cauzele umanitare ale Crucii Roșii Filiala Sibiu. Ioana Buta ne-a vorbit despre opera sa în următorul interviu.

Descrieți-vă în câteva cuvinte și povestiți-ne cum decurge o zi din viața unui pictor?

“Gândesc, Zâmbesc, Iubesc”!

După o zi de muncă în corporație, nevoia de a mă detașa de realitatea cotideană, mă împinge spre actul picturii. Ajung acasă după 9 ore de muncă la birou, savurez o cafea și o țigară, apoi pe muzica din fundal, încep să îmi las gândurile să evadeze liber pe pânza albă de pe șevalet.

Ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră și de cât timp ați început să pictați?

Când pictez sunt doar eu cu gândurile și emoțiile mele. Pictez de când eram copil…Am început prin a picta pereții camerei, am pictat pe pietre, pe sticlă, pe hârtie, în principiu, pe tot ce s-a putut picta… Am fost un copil creativ și am devenit un adult iubitor de arta picturii, de teatru și de muzică.

Care a fost primul tablou pe care l-ați pictat?

Primul tablou pe pânză a fost o pictură cu maci roșii. L-am dăruit unui prieten bun, când s-a mutat în casă nouă.

De unde vă inspirați în realizarea tablourilor și ce stiluri abordați atunci când începeți să pictați?

Mă inspir din tot ce este frumos și sincer în jurul meu, mă inspir din muzică și teatru. Stilul de artă care mă reprezintă este Cubismul. Consider că acest stil de artă, revoluționat de către Pablo Picasso, reușește să descompună realitatea și să îmi redea libertatea sufletului.

Ați avut senzația la finalizarea unei lucrări că trebuie să o faceți de la început cu totul altfel, dacă da cum treceți peste astfel de stări?

Eu pictez din pasiune și nu din obligație. Încep prin a “dansa cu pensula pe pânză”, lăsând frâu liber imaginației. Astfel, las muzica să îmi călăuzească pașii neplecând de la început într-un anume ritm de dans.

Povesteștiți-ne puțin despre expozițiile pe care le-ați avut până acum.

Până în prezent nu am expus public nici un tablou. Toate picturile mele au fost dăruite oamenilor dragi din viață mea, au fost scoase la licitații în scopuri caritabile sau vândute pe platforme de social media. Dar, spre sfârșitul acestui an sper să reușesc să organizez o expoziție cu picturile mele în Sibiu, iar din vânzarea tablourilor să donez o parte din fonduri către Crucea Roșie Sibiu și alte ONG-uri, care ajuta comunitatea sibiană.

De cât timp aveți nevoie pentru că un tablou să fie gata?

Totul depinde de inspirația de moment. Sunt tablouri la care am lucrat câteva zile și sunt tablouri la care am nevoie de mai mult timp să le finalizez.

Urmăriți artiști care reprezintă o sursă de inspirație în activitatea dumneavoastră?

Urmăresc pictori ai artei moderne abstracte, cum ar fi: Pablo Picasso, revoluționar al Cubismului, pictorul Wassily Kandinsky, pionierul expresionismului abstract, Gustav Klimt și Egon Schiele, fondatorii artei moderne vieneze. Toți aceștia au o mare influenta artistica asupra lucrărilor mele.

Câte tablouri ați realizat până acum și unde le putem găși și admira lucrările?

Am pictat multe tablouri, dar numărul lor nu a fost niciodată important pentru mine. Am pictat și “le-am dat drumul în lume” spre alte suflete iubitoare de artă. Lucrările mele nu le puteți admira într-o galerie de artă, deoarece ele înfrumusețează casele celor ce le-au achiziționat. Dar, le puteți vedea pe pagina mea personală de Facebook și în curând, cu ajutorul și la îndemnul unui prieten drag mie, voi lansa un site web personal, unde voi expune viitoarele lucrări.

Cât costă cea mai ieftină lucrare, dar cea mai complexă? Până la ce prețuri poate ajunge?

Tablourile mele se evaluează în funcție de dimensiunea pânzei, de materialele de calitate superioară, de complexitatea lucrării și de timpul de lucru. Nu am lucrat niciodată pentru profit, astfel că prețurile nu au fost niste prețuri comerciale, ci ele au acoperit doar prețul materialelor, neluând în calcul timpul de lucru și complexitatea lor. Munca mea și valoarea tablourilor mele de până acum au fost descrise cel mai bine prin cuvintele frumoase scrise de doamna Smaranda Bălan în articolul din campania inițiată de către Crucea Roșie Sibiu, “Portret de donator”, și anume: “Un win-win, care ne amintește că̆ “dăruitorul și dăruitul vor fi mereu legați prin dar”.

Ce vă place cel mai mult să pictați?

Ținând cont că lucrările lui Pablo Picasso și Wassily Kandinsky mă inspiră, pot spune că îmi place să pictez oameni în stilul de arta al Cubismului.

Mai este pictura apreciată astăzi în România? Mai există oameni pasionați de pictură care investesc în acest domeniu?

Da, în România există încă oameni pasionați de artă, fie ea pictură, muzică, teatru, fotografie…însă eu cred, că atunci când aceștia cumpără o lucrare de la un artist învestesc nu doar în bunăstarea lor, aducând frumosul în casa lor și bucurându-se de el pe termen lung, ci investesc în artist , dându-i șansă de a crea în continuare și de a încântă și alți oameni prin lucrările sale.

Completați vă rog, fraza următoare: Pictura pentru mine este…

Pictura pentru mine este… copilul fericit din mine, care se joacă într-o lume fără griji și rămâne sincer și iubitor.