fbpx
INCARCARE

Ce anume cauti?

Judet Sănătate

Hiperplazia benignă de prostată

Hiperplazia benignă de prostată

Hiperplazia benignă de prostată se referă la creșterea în dimensiuni a prostatei ce apare la bărbați, odată cu înaintarea în vârstă.

Prostata este o glandă accesorie a aparatului genital masculin, care se află la baza vezicii urinare și care înconjoară porțiunea initială a uretrei , iar creșterea în volum a acesteia realizează comprimarea în timp a uretrei, determinând modificari ale actului micțional.

Semnele și simptomele care ar trebui să atragă atenția asupra posibilei existente a unui adenom de prostată sunt rezultatul obstrucției subvezicale (comprimarea uretrei incipiente) provocate de mărirea în volum a prostatei și mecanismele adaptative ale vezicii urinare.

Incidența HBP crește cu 10% pentru fiecare decadă de vârstă după 50 de ani atingând 80% la 80 de ani.

Din cei 3 milioane de bărbaţi români cu vârste de peste 50 ani, aproximativ 900.000 suferă de HBP potrivit datelor Asociaţiei Române de Urologie. Dintre aceştia, doar 200.000 se tratează medicamentos.

Şi mai puţini, sub 50% din pacienţii nou diagnosticaţi cu hiperplazie benignă de prostată, fac anual testul PSA (antigenul specific prostatic), menit să ajute la depistarea cancerului de prostată.

Evolutia este insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.

Hiperplazia benignă de prostată
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostată sunt : vârsta, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, consumul unor medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice).

Prostata mărită cauzează probleme atunci când blochează scurgerea urinii din vezica urinară.

Acestea se manifesta astfel:
– început ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slabă, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificilă, urinare prelungită, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urină (“blocajul” de urină), pseudoincontinența prin prea plin (urina care ramane în vezică depașește capacitatea de stocare a vezicii și pacientul urineaza, practic, “prin prea plin” !)
– frecvența crescuta a urinărilor (polachiuria), în special noaptea (nocturie), urgența (senzatia bruscă și imperioasa de a urina), pseudoincontinența prin urgenta a urinării (barbatul “se scapa” cateva picături până ajunge la toaletă).

Diagnosticul adenomului de prostată și a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog în urma examinării clinice .

Consultul initial poate include:

  • Examen rectal digital. Medicul introduce un deget in rect pentru a verifica daca prostata este mărită.
  • Analiza urinei (sumar de urină). O mostră de urină poate contribui la excluderea unei infecții sau a altor afecțiuni care determină simptome similare.
  • Analize de sânge. Rezultatele pot indica probleme renale.
  • Analiza de sânge PSA (antigen specific prostatic). PSA este o substanță produsă de glanda prostata, care ne orientează asupra benignității dezoltării prostatice.
  • Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic, a rezidului postmicțional și pentru evaluarea eventualului rasunet asupra aparatului urinar superior.

Uneori pacienții se adresează medicului pentru complicații date de HBP:  Infecţii( cistite, pielonefrite, orhiepididimite) ,litiază vezicală,pseudoincontinenţa sau urinarea prin  prea plin,retenţia completă de urină,ureterohidronefroza – reflux vezico-ureteral.,hematuria macroscopica.

 

Tratamentul HBP

Cea mai buna opțiune de tratament depinde de o serie de factori precum:

  • Dimensiunea prostatei
  • Vârsta
  • Starea generală de sănătate
  • Gradul de disconfort

Tratamentul adenomului de prostată este variat :
medicamentos pentru adenomul de prostată necomplicat (preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinațiile intre ele)

– chirurgical pentru apariția complicațiilor practicandu-se excizia tesutului patologic al prostatei prin tehnica endoscopica (transuretrala) sau clasica (adenomectomia transvezicala) cu efectuarea examenului histopatologic al acestuia care stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne.

Netratată hipertrofia benignă de prostată  atrage urmatoarele complicații: infecția urinară, litiaza, hematuria, incontinența, retenția completă de urină (“globul vezical”) si insuficiența renala progresivă.

 

CLINICA PROCTOVEN

Dacă v-a plăcut articolul nostru vă invităm să ne citiți pe starsibian.ro

Etichete: