FOTO Ia cu altiță, pusă în lumină prin proiectul Salvând cultura celuilalt

De mai bine de un secol comunitățile rome din sudul Transilvaniei reprezintă nu doar depozitarul “iei cu altiță” românești ci, mai mult, și-au asumat acest element important de costum pe care l-au integrat în obiceiurile și cutumele proprii – un fenomen necunoscut publicului larg, care a scăpat cercetărilor sistematice și asupra căruia un grup de cercetători renumiți se apleacă abia acum în contextul depunerii de către Guvernul României la UNESCO a dosarului „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”. Romii au salvat elemente ale culturii românești abandonate din diferite motive de către proprii ei făuritori iar în momentul de față multe dintre femeile rome păstrează încă cu fală între 10 și 30 de ii de proveniență românească.

Proiectul “Salvând cultura celuilalt” inițiat în 2021 de către Asociația Monumentum pleacă de la o experiență de peste 20 de ani a colecționarului Eugen Vaida care bătând satele de pe Valea Hârtibaciului și Țara Oltului a achiziționat de la comunitățile rome peste 100 de ii cu altiță. „La momentul la care le-am descoperit ca adolescent erau piese extrem de rare. Inițial crezusem că nu sunt de la noi din zonă. Pe măsură ce mă documentam aflam tot mai mult că înainte de costumul de Săliște alb/negru care a împânzit toată zona Văii Hârtibaciului la mijlocul secolului al 20-lea au existat niște ii cu un colorit viu și cu un croi aparte de care lumea a uitat. Dorința de a le aduce din nou în prezent, de a ni le asuma prin replicare și de a spune ”uite, costumele noastre au fost colorate” a fost ceea ce m-a mânat să le colecționez și să încerc să le valorific prin diferite forme, cum este acest proiect. Deși nu reprezintă o ie cu altiță nu voi putea uita, desigur, prima ie achiziționată pe care mi-a dat-o lelea Măria Vuțî din Săsăuș. Din păcate a trecut în neființă acum mai bine de 5 ani la vârsta de 94 de ani. Pentru unele ii am făcut și peste 10 drumuri fiind conștient că odată ce se deteriorează din diverse motive proprietarii le aruncă. Oamenii ți-le dau în funcție de nevoile de moment și de starea de spirit, dar mai ales atunci când realizează că generațiile tinere din familie nu le mai poartă sau nu le mai apreciază. De aceea am insistat.”, ne-a mărturisit Eugen Vaida.

În cei 20 de ani  de când cutreieră satele de romi a reușit să strângă 110 ii cu altiță dintre care cea mai mare parte a fost achiziționată de la romii cortorari. De asemenea, deține peste 100 de ii cu pui peste cot și ii cu bețe (șinoare) de la mijlocului secolului al 20-lea. Este vorba despre ii din a doua jumătate a secolului al 19-lea dintre care una este datată pe pavă cu anul 1885 și provine din zona Avrigului. Probabil că unele sunt chiar mai vechi însă o datare exactă este greu de realizat.

Proiectul își propune :

– oferirea decidenților politici și societății civile instrumente puternice de combatere a naționalismului, a conflictelor sociale, și mediază apropierea unei culturi de cealaltă, în contextul unei convivialități de secole, dar și a unor prejudecăți neîndreptățite îndreptate împotriva romilor datorate necunoașterii fenomenelor culturale, o temă tot mai frecventă în politicile publice europene și în viața cotidiană.
– promovarea iiei cu altiță de pe Valea Hârtibaciului și valorificarea acesteia în parteneriat cu Asociația “Semne cusute” prin documentarea și reconstituirea unor piese din “Colecția Eugen Vaida”
– identificarea unor centre etnografice locale, mai puțin cunoscute, a căror prezență este bănuită, dar nu dovedită științific, prin compararea cusăturilor specifice în cadrul unei cercetări realizate în parteneriat cu mari muzee din România.
– fotografierea pe modele umane vii a unor ansambluri de port vestimentar și a iilor cu altiță provenite de pe Valea Hârtibacului și a Țării Oltului care se află în colecția de la Alțâna și în depozitele muzeelor partenere.

În luna noiembrie organizatorii proiectului vor lansa o publicație privind rezultatele proiectului iar pe marile ecrane luminoase stradale din Sibiu va rula expoziția cu fotografii cu ii cu altiță realizate cu ajutorul manechinelor vii cu fizionomii specifice Văii Hârtibaciului și a fotografiilor realizate în cadrul cercetării in comunitatiile rome. Publicația va prelua titlul proiectului “Salvând cultura celuilalt” dar este posibil să mai primească și un subtitlu. „O vom lansa fizic cel mai probabil în luna noiembrie la Muzeul Astra, însă numărul participanților este pusă sub semnul întrebării din cauza restricțiilor pandemice. În orice caz va fi publicată și electronic pe pagina de Facebook a proiectului “Salvând cultura celuilalt” ; pe pagina de web a Asociației Monumentum, asociatiamonumentum.ro”, a spus Eugen Vaida.

Principalele locații în care se va desfășura expoziția sunt intersecțiile (rondurile) din fața magazinului Dumbrava și a blocului plombă, la intersecția străzilor Mihai Viteazu cu Calea Dumbrăvii și la rondul din fața magazinului Kaufland din cartierul Ștrand. „Am reușit să fotografiem toate iile cu altiță din colecția din Alțâna și din muzeele partenere, iar săptămâna trecută am fotografiat ansamblurile de costum pe manechine vii. De asemenea, am petrecut niște zile minunate împreună cu echipa de cercetători la romii din satele Nocrich, Cârța, Porumbacu de Jos și Arpașu de Jos unde i-am surprins în momentele în care își prezentau iile cu altiță. Practic am finalizat activitatea de documentare fotografică iar în prezent lucrăm la dtp-ul panourilor de expoziție care vor fi prezentate în luna noiembrie in Sibiu.”, a spus Eugen Vaida.

Echipa proiectului:

Doina Ișfănoni, Ligia Fulga, Mirela Crețu, Elena Găvan, Sebastian Paic, Ioana Corduneanu, Veronica Vaida, Magdalena Menzinger – fotograf, Ana Mihaela Pascu – asistent proiect, Eugen Vaida – coordonator proiect.

Modele: Gabriela Negru, Ruxandra Pleșa, Crina Roșca.

Machiaj și împletituri: Mădălina Panduru

Parteneri: Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Astra, Muzeul de Etnografie Brasov, Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Muzeul de Istorie “Valea Hârtibaciului”.

Doar o mică parte din ceea ce dețin muzeele poate fi văzut în expozițiile permanente, fiind considerate piese de sacrificiu, pentru că majoritatea stau în depozite. Muzeul din Cluj are, desi puține la număr, niște ii superbe din Colecția Brătianu dintre care putem menționa o ie cu altiță din Rășinari. Muzeul Național al Țăranului Român are de asemenea piese puține, dar de o valoare extraordinară, multe dintre ele fiind colecționate în jurul anului 1900 când deja aveau o anumită vechime. Este posibil ca unele dintre ele să reprezinte un metisaj între Valea Hârtibaciului și zona Vâlcea-Gorj datorită migrației unor membri ai familiilor în acea zonă. Este prea devreme pentru cercetători să se exprime, dar este o direcție interesantă de studiat. Muzeul din Brașov a efectuat cercetări sistematice de teren în Valea Hârtibaciului și Țara Oltului până de curând și deține de asemenea niște piese valoroase. La Muzeul din Agnita se află, surprinzător, foarte puține ii cu altiță. Sigur că cea mai bogată colecție o deține Muzeul Astra cu peste 50 de ii cu altiță din zona studiată.

„Le mulțumim tuturor directorilor de muzee și personalului de specialitate pentru identificarea și asamblarea pieselor din colecțiile lor. Le mulțumim tuturor femeiilor rome care au contribuit voluntar sau involuntar la salvarea acestui important element identitar al culturii românești.”, mai transmit organizatorii proiectului „Salvând cultura celuilalt”.

Un proiect cofinanțat de către Administrația Fondului Cultural Național – AFCN

Susținem ia cu altiță în UNESCO!