fbpx
INCARCARE

Ce anume cauti?

Judet

1466 | Agnita primește dreptul de “ius gladii”, adică dreptul de a executa sentințe de moarte

1466 | Agnita primește dreptul de "ius gladii", adică dreptul de a executa sentințe de moarte

Se spune că oraşul ar fi fost întemeiat de către Sfânta Agnes, iar mulţimea de obiective demne de atenţie sunt martori ai puterii ei ocrotitoare în lunga istorie a aşezării. Oraşul păstrează pînă astăzi datina arhaică a Paradei Lolelor, una dintre cele mai vechi şi mai importante tradiţii ale saşilor transilvăneni. Festivitatea are loc în fiecare an în luna ianuarie sau în februarie cu scopul de a izgoni iarna şi spiritele rele. În costume înfiorătoare, lolele mărşăluiesc prin oraş în zgomote de lanţuri şi cătuşe, cu bice şi roţi şi fac tot felul de farse. Pe lângă hainele negre zdrenţuite, podoaba de căpătâi a fiecărei lole este „larva”, o mască înfiorătoare acoperită cu blănuri.

Orașul Agnita întreține, prin demnitatea cu care a rezistat distrugerilor, un aer de specificitate, respirat în context transilvan. Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugărească, renumit prin breslele de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală.

Cercetările arheologice au scos la iveală existenţa în perimetrul localităţii a unei cetăţi de pământ dacice şi urme de civilizaţie romană, cum ar fi un turn de apărare de pe Dealul Cetăţii, un drum roman sau o fântână din acea perioadă chiar în centrul Agnitei. Aceste indicii arată că arealul a fost locuit din vechime şi pe această bază s-a format aşezarea în secolul XI.

Localitatea a fost consemnată documentar pentru prima dată în secolul XIII sub numele de Sancta Agatha, burg medieval de origine săsească. De-a lungul secolelor, datorită numărului mare de bresle care activau aici, Agnita şi-a câştigat renumele de oraş cu tradiţie meşteşugărească bazat pe o economie rurală. Breslaşii-tăbăcari, cizmari, cojocari, croitori, dogari sau olari-erau renumiţi în întreaga Transilvanie. Tocmai pentru aceasta, în 1376, Agnita primeşte şi dreptul de a organiza târguri anuale.

Ca orice burg al Transilvaniei, şi Agnita era mereu sub pericolul atacurilor, astfel că în 1466 a fost construită cetatea alături de biserica gotică hală, fortificate un secol mai târziu.

Însă, în secolul XX odată cu dispariţia breslelor şi apariţia primelor fabrici, Agnita se transformă într-un orăşel agro-industrial, imagine pe care şi-a păstrat-o până astăzi.

Dincolo de toate însă, an de an, în luna februarie numele Agnitei e amintit de iubitorii tradiţiilor săseşti atât din zona Sibiului, cât şi din Germania, deoarece la sfârşitul lunii are loc faimosul festival Fuga Lolelor. Poveşti şi legende legate de istoria lolelor, dar şi a breslelor din Agnita, puteţi afla la muzeul din localitate.

Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești din Transilvania. Inițiată în secolul XIII, ea a fost amplificată succesiv, ajungând să aibă, în secolul XVII, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV în preajma anului 1409). La rândul ei fortificată, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate – ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor –, demonstrează forța economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat.

Muzeul orășenesc dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc).

Regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conferise Agnitei (villam nostram Zenthagata), încă din 1376, dreptul de a ține târg anual în ziua de 24 iunie (ziua Sfântului Ioan). Ulterior, acest drept se lărgea pentru alte 2 târguri.

În 1466, regele maghiar a acordat localității Agnita dreptul de “ius gladii”, adică dreptul de a pronunța și a executa sentințe de moarte. În același an, localității i s-a acordat dreptul de a menține în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul ca biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontiera spre Valahia era aproape.

Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg (“Marktgemeinde”).
Calea ferată cu ecartament îngust Sibiu-Agnita este pe lista monumentelor istorice din România.

Fantana romana

In curtea edificiului din strada Piata nr.3, pot fi admirate urme ale civilizatiei romane pe aceste meleaguri. Una dintre aceste urme – fantana romana – este zidita din piatra si are diametrul de aproximativ 1,20 m. Romanii au stiut unde sa sape fantana, astfel incat panza de apa freatica sa asigure apa potabila necesara locuitorilor si anume la baza glacisurilor.
La circa 6 – 7 m. adancime (de la nivelul suprafetei terestre) oglinda apei ii arata functionalitatea, chiar in vreme foarte secetoasa, cum a fost vara anului 1987.

  • Biserica ortodoxa “Sfantul Nicolae”

A fost construita in anul 1795 –1797. Ctitorii bisericii au fost Dumitru Orghidan si Radu Bogdan, doi negustori brasoveni, care au ctitorit si alte biserici in Ardeal.
In peretele din dreapta bisericii, in Sfantul Altar, se gaseste gravata in piatra inscriptia cu numele ctitorilor bisericii si data zidirii acesteia.
Biserica in exterior are forma de corabie, iar in interior respecta stilul bizantin cu cupola si bolti in altar, naos si pronaos.
Biserica este construita din piatra, caramida, tigla si lemn. De multe ori locasul de cult a fost reparat. Intra anii 1980 – 1983 biserica a fost imbracata intr-o frumoasa haina picturala de catre pictorul Vasile Blend.
Intregul mobilier este sculptat din lemn de stejar, executat la atelierele Patriarhiei din Bucuresti.
Intre anii 1994 – 1995 cladirii bisericii i s-a mai adaugat un nou edificiu, clopotnita, in care s-au ridicat cele doua clopote vechi cu care a fost inzestrata biserica, la care s-a mai adaugat inca unul mai mare.
Alaturi de biserica se afla casa parohiala cu aceeasi vechime ca si biserica (1795). Aceasta cladire a fost prima scoala romaneasca din Agnita. In prezent in aceasta cladire se afla Muzeul Protopopiatului Agnita, care contine: icoane pe sticla, icoane pe lemn, carte veche romaneasca, etc.
Biserica “Sfantul Nicolae”, alaturi de prima scoala romaneasca si de colectia muzeistica sunt obiective ale Patrimoniului Cultural din Agnita si din punct de vedere spiritual, de vizitare pentru totii calatorii si vizitatorii straini si localnici.

  • Cetatea Saseasca cu Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana Fortificata

Privilegiile regale confirma existenta cetatii din Agnita in 1466, ea fiind construita probabil odata cu biserica – hala gotica, inaltata pe fundamentul unei bazilici romane, fara turn, din secolul al XIII-lea, fortificata in primul sfert al secolului al XVI-lea. Intr-un document pastrat pana in 1948 in biserica, era indicat anul 1409 ca fiind acela al constructiei actuale.
Cetatea, alcatuita dintr-o tripla incinta, a fost ridicata in mai multe etape, asa cum mai tarziu a fost modificata la diferite intervale. Cele patru turnuri de aparare construite din piatra de rau si de cariere apartineau curtinei interioare. In centrul laturii nordice, turnul dulgherilor, cu o intrare boltita prevazuta cu hersa, veghea deasupra portii. In est se inalta turnul faurarilor (al Hotentotilor), in sud-est turnul croitorilor, iar in sud-vest turnul cizmarilor. Intre acestea din urma mai exista sopronul vechi din lemn.
Turnurile isi datoreaza denumirile faptului ca ingrijirea si apararea lor era datoria diferitelor bresle, care isi pastrau in turnul lor si slanina agatata de barnele platformelor de lemn. Turnurile cu cate cinci caturi sunt toate prevazute cu metereze mici, practicabile exclusiv pentru arme de foc, nisele fiind boltite prin arcade de piatra asezate vertical sau acoperite de lespezi suprapuse marginal.
La devastarea comunei, in 1600, de catre trupe de mercenari, a fost arsa si biserica, renovata apoi in 1614. In 1890 s-au reinnoit parti ale boltilor catedralei sudice. In 1892 bastionul de deasupra corului devenit subred, a fost demolat, iar in 1908 acoperisul bisericii a fost facut din nou.
Tot din categoria monumentelor istorice mai fac parte casele situate in strada :

  • 1 Decembrie la nr.4/A – datand de la inceputul sec.XIX;
  • 1 Decembrie la nr.6 – datand de la inceputul sec.XIX;
  • 1 Decembrie la nr.12 – datand de la mijlocul sec. XIX;
  • 1 Decembrie la nr.14 – datand de la sfarsitul sec. XVIII;
  • 1 Decembrie la nr.16 – datand din sec.XIX;
  • 1 Decembrie la nr.29 , Casa Muzeu – datand din anul 1800;
  • Piata la nr.14 – datand de la sfarsitul sec. XIX;
  • Piata la nr.15 – datand din a doua jumatate a sec.XIX;
  • Piata la nr.17 – datand din sec.XIX;
  • Piata la nr.18 – datand din anul 1900;
  • Mihai Viteazu la nr.3 – datand de la inceputul sec.XIX;
  • Mihai Viteazu la nr.7/A – datand de la inceputul sec.XIX;
  • Mihai Viteazu la nr.21 – datand din anul 1900;
  • Mihai Viteazu la nr.31/A – datand de la sfarsitul sec.XVIII;
  • Mihai Viteazu la nr.33 – dataand din anul 1819;
  • Mihai Viteazu la 37/A – datand de la inceputul secolului XIX.
  • Monumentul Eroilor Neamului cazuti la datorie in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, amplasat in parcul orasului
  • Cetatea Saseasca cu Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana din localitatea Ruja

Biserica poarta hramul “Sfintei Magdalena” si este construita la inceputul secolului al XV-lea, ca biserica sala, cu un corp dreptunghiular si o absida pentagonala.
La inceputul secolului al XVI-lea biserica a fost fortificata: peretii de sus au fost prevazuti cu metereze, corul a fost reamenajat, s-a adaugat si turnul clopotnita din vest, iar in jurul bisericii a fost ridicat un zid de fortificatie cu turnuri. In secolul al XIX-lea zidul de fortificatie s-a daramat.
In prezent in clopotnita, pe langa celelalte clopote, mai exista unul, care dateaza din anul 1500.

Etichete:

Recomandam sa citesti si